Clasificarea Graf: ce înseamnă tipul de șold de pe ecografia bebelușului

După ecografia de șold din primele săptămâni de viață, părinții primesc un rezultat care arată cam așa: „șold drept tip Ia, șold stâng tip IIa”. Cifrele și literele vin din clasificarea Graf, folosită în toată Europa, inclusiv în România.

Două unghiuri și o cupă

Șoldul este o articulație „bilă în cupă”: capul femurului stă într-o cavitate a bazinului numită acetabul. La nou-născut, cupa este încă în mare parte din cartilaj, iar ecografia o vede foarte bine, spre deosebire de radiografie.

Medicul austriac Reinhard Graf a propus măsurarea a două unghiuri pe o imagine standardizată:

• unghiul alfa arată cât de adâncă este partea osoasă a cupei; cu cât este mai mare, cu atât șoldul este mai bine format;
• unghiul beta arată cum stă porțiunea de cartilaj care acoperă capul femural.

Tipurile, pe înțelesul părinților

• Tip I (Ia și Ib): șold matur, normal. Nu necesită tratament.
• Tip IIa: șold imatur, dar potrivit pentru vârstă, la bebelușii sub 3 luni. De cele mai multe ori se maturizează singur; se repetă ecografia după câteva săptămâni.
• Tip IIb: aceeași imagine, dar după vârsta de 3 luni. Întârzierea nu mai este acceptabilă, deci se începe tratamentul.
• Tip IIc: șold la limită, încă centrat, dar cu o cupă clar insuficientă. Necesită tratament.
• Tip D: capul femural începe să se deplaseze. Necesită tratament imediat.
• Tip III și IV: capul femural este ieșit din cupă, adică luxat. Tratamentul se începe urgent, iar la tipul IV cartilajul din jur este deja împins de capul femural.

Ce urmează după rezultat

Pentru tipurile care cer tratament, soluția obișnuită în primele luni este hamul Pavlik, un sistem de bretele care ține picioarele îndoite și depărtate, în poziția în care capul femural stă centrat în cupă. Purtat corect, el permite cupei să se adâncească pe măsură ce bebelușul crește.

Evoluția se verifică prin ecografii repetate. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât este mai simplu: la câteva săptămâni de viață se rezolvă cu un ham, iar după ce copilul începe să meargă pot fi necesare ghips și, uneori, operație.

De ce se face la toți bebelușii

Displazia de dezvoltare a șoldului nu doare și, la examenul clinic, poate trece neobservată. Un studiu pe un număr mare de nou-născuți a arătat că fiecare copil diagnosticat avea cel puțin doi factori de risc, dar mulți dintre acești factori sunt foarte frecvenți sau nu sunt cunoscuți de familie.

De aceea, recomandarea rămâne ecografia pentru toți nou-născuții, în primele 6 săptămâni de viață. Detalii despre investigație găsiți în articolul despre ecografia de șold la bebeluși.

Un lucru merită spus clar: examinarea nu doare, nu folosește radiații și durează câteva minute. Bebelușul stă pe o parte, iar medicul așază sonda pe șold. Semnele pe care le observă părinții sunt descrise în articolul despre pliurile asimetrice.

Bibliografie

1. Ionescu A, Dragomirescu MC, Herdea A, Ulici A. Developmental Dysplasia of the Hip: How Many Risk Factors Are Needed? Children. 2023;10(6):968.
2. Fotografia de deschidere: CDC / Unsplash.