Am scris despre această afecțiune pe larg, cu diferențele dintre forma laterală și cea medială și cu clasificarea Watanabe, în articolul dedicat: Meniscul discoid la copii.
class=”lead”>„I s-a blocat genunchiul la meci și nu îl mai poate întinde complet.” Sau, la copiii mai mici, o variantă mai derutantă: un genunchi care păcăne de ani de zile la fiecare pas, fără nicio accidentare. Sunt două povești diferite care duc în același loc — meniscul.
Leziunile de menisc la copii au devenit frecvente odată cu sportul de performanță practicat de la vârste tot mai mici: 80–90% dintre ele apar în context sportiv. Vestea bună este că meniscul unui copil se vindecă mult mai bine decât al unui adult. Vestea proastă este că această șansă se pierde dacă leziunea este diagnosticată târziu sau dacă meniscul este pur și simplu scos.
Ce este meniscul și de ce contează atât de mult
Fiecare genunchi are două meniscuri — unul intern (medial) și unul extern (lateral). Sunt două inele de cartilaj fibros, în formă de semilună, așezate între femur și tibie.
Rolul lor este de amortizor și distribuitor de presiune. Ele transformă contactul dintre două suprafețe rotunde într-un contact larg și uniform. Când un menisc este îndepărtat, presiunea pe cartilajul articular crește cu 80–90% — iar cartilajul nu are cum să reziste decenii în aceste condiții.
De ce meniscul copilului este diferit de al adultului
Aici stă toată diferența de abordare, și este vorba despre vascularizație.
La naștere, meniscul este vascularizat pe aproximativ două treimi din suprafața lui;
în jurul vârstei de 10–12 ani, vascularizația scade la nivelul de adult, adică 10–30%, doar în periferie;
chiar și așa, copiii păstrează o capacitate de vindecare superioară adulților.
Practic, meniscul are trei zone: roșu-roșu (periferică, bine vascularizată, se vindecă foarte bine), roșu-alb (intermediară) și alb-alb (centrală, fără vase). La adult, o ruptură în zona roșu-alb este adesea considerată nereparabilă. La copil, rata de vindecare a suturii în zona roșu-alb depășește 80%.
De aici derivă regula pe care o aplicăm în ortopedia pediatrică modernă: la copil, meniscul se repară. Meniscectomia totală nu mai are practic indicație, iar cea parțială se limitează strict la fragmentul care chiar nu poate fi salvat.
Ce se întâmplă dacă meniscul este scos
Nu este o discuție teoretică. Seriile pediatrice urmărite pe termen lung după meniscectomie arată un tablou pe care niciun părinte nu și-l dorește pentru copilul lui:
aproximativ 75% dintre copii rămân simptomatici la 5 ani de la operație;
circa 80% dezvoltă modificări degenerative vizibile imagistic;
aproximativ 60% sunt nemulțumiți de rezultat.
Un copil de 12 ani are în față șaptezeci de ani de mers. Un genunchi fără menisc îi consumă mult mai repede.
Cum se rupe meniscul la copil
Mecanismul clasic este răsucirea genunchiului cu piciorul fixat în sol — la fotbal, handbal, baschet, schi, gimnastică sau lupte. Meniscul este prins și strivit între femur și tibie în momentul rotației.
Tip de leziune
Ce înseamnă
Verticală / longitudinală
Cea mai frecventă la genunchiul stabil (circa 80%). Urmează direcția fibrelor și se repară foarte bine.
În ansă de găleată
Ruptură longitudinală completă; fragmentul se deplasează în articulație și blochează genunchiul. Urgență relativă.
Radiară
Perpendiculară pe fibre; întrerupe inelul de rezistență al meniscului și duce la extruzie meniscală.
De aceea un genunchi accidentat se evaluează întotdeauna în întregime: ruptura de menisc și ruptura de ligament încrucișat anterior merg frecvent împreună, iar un ligament lăsat nereparat va rupe, mai devreme sau mai târziu, și meniscul suturat.
Meniscul discoid: leziunea care nu are nevoie de accident
Există o categorie aparte de copii care ajung la ortoped cu simptome de menisc fără să fi pățit nimic. La ei, meniscul nu are formă de semilună, ci de disc plin — o anomalie prezentă de la naștere. Fiind mai gros și mai puțin mobil, un menisc discoid se rupe la solicitări banale.
Meniscul discoid lateral este cel obișnuit. Cel medial este de-a dreptul rar: prevalența raportată în literatură este de 0,12–0,3%. Într-un studiu la care am participat, publicat în 2025 în revista Children, dintr-un total de 754 de intervenții meniscale efectuate într-un centru terțiar pe parcursul a aproape douăzeci de ani, doar 3 pacienți (5 genunchi) au avut menisc discoid medial simptomatic — doi dintre ei bilateral.
🔎 Semnele care ridică suspiciunea de menisc discoid:
genunchi care păcăne sau „sare” la fiecare extensie (snapping knee), adesea de ani de zile;
durere episodică și umflare, fără traumatism clar;
blocaje intermitente ale genunchiului;
simptome la ambii genunchi — bilateralitatea este frecventă.
Tratamentul modern nu înseamnă rezecția meniscului discoid, ci saucerizare — remodelarea artroscopică a discului până la forma normală de semilună — combinată cu sutura porțiunii instabile. În seria menționată, rezultatele au fost foarte bune, cu revenire completă în sport.
Semnele și simptomele la care să fiți atenți
durere pe linia articulară, pe partea internă sau externă a genunchiului, la palpare și la răsucire;
blocajul — copilul nu poate întinde complet genunchiul, ca și cum ceva ar sta în cale (semn de ansă de găleată);
senzația de clic, agățare sau frecare în interiorul genunchiului;
umflare care apare la 12–24 de ore după efort și revine după fiecare meci;
copilul începe să evite ghemuirea sau statul „turcește”.
⚠️ Spre deosebire de ruptura de ligament încrucișat anterior, unde genunchiul se umflă masiv în primele 2–4 ore, leziunea izolată de menisc dă o umflare mai lentă și mai discretă. Tocmai de aceea este atât de des pusă pe seama unei „întinderi” și tratată cu repaus și răbdare, luni în șir.
Cum punem diagnosticul
Examenul clinic rămâne esențial: palparea interliniei articulare, testul McMurray, testul Apley, evaluarea extensiei complete și, obligatoriu, testarea stabilității ligamentare. Comparăm întotdeauna cu genunchiul sănătos.
RMN-ul este investigația de elecție, dar la copil trebuie interpretat cu experiență. Meniscul unui copil are în mod normal un semnal intrameniscal mai intens decât al adultului, din cauza vascularizației — iar acest semnal poate fi confundat cu o ruptură. Un RMN citit fără corelare clinică produce operații inutile la copil.
Radiografia nu arată meniscul, dar o cerem pentru a exclude fracturile, leziunile cartilajelor de creștere și osteocondrita disecantă, care poate da simptome foarte asemănătoare.
Tratamentul: când operăm și când nu
Leziunile care nu necesită operație
O leziune de grad 1 sau 2 — adică o suferință a meniscului fără ruptură completă care să ajungă la suprafață — se tratează conservator: repaus sportiv, kinetoterapie țintită pe cvadriceps și pe controlul neuromuscular, revenire progresivă.
La această categorie am studiat, împreună cu echipa, rolul terapiei cu plasmă îmbogățită în trombocite (PRP). Într-un lot de 72 de tineri sportivi cu vârste între 11 și 17 ani, cu leziuni de grad 2 de menisc sau de ligament încrucișat anterior, la o lună după infiltrație:
durerea a scăzut de la 7,82 la 2,22 pe scala de evaluare;
scorul funcțional a crescut de la 43,90 la 85,64 de puncte;
83,3% dintre pacienți au putut reveni la sport și la activitatea fizică zilnică.
Concluzia noastră a fost că PRP este o opțiune sigură și eficientă pentru controlul durerii și pentru accelerarea revenirii în sport, la leziunile parțiale. Nu este și nu înlocuiește tratamentul unei rupturi complete.
Leziunile care se operează
ruptură în ansă de găleată cu genunchi blocat — se operează rapid, pentru că fragmentul luxat se deteriorează;
ruptură instabilă documentată RMN, cu simptome persistente;
Intervenția este artroscopică, prin două incizii de câțiva milimetri. Obiectivul este sutura meniscului — cu tehnici „all-inside”, „inside-out” sau „outside-in”, în funcție de localizarea rupturii. Acolo unde vindecarea este incertă, sutura poate fi augmentată biologic: trefinație (microcanale care aduc vase de sânge spre ruptură), cheag de fibrină sau PRP.
Recuperarea și revenirea în sport
Timpul de recuperare depinde direct de ce s-a făcut înăuntru:
Paradoxul pe care îl explic fiecărei familii: operația care lipsește copilul de sport mai mult timp este exact cea care îi protejează genunchiul pentru toată viața. Cele șase săptămâni ale meniscectomiei sunt un împrumut, nu un câștig.
În primele săptămâni după o sutură meniscală se limitează flexia profundă și încărcarea, exact ca să nu fie solicitată sutura. Revenirea se face pe criterii funcționale — extensie completă, forță simetrică, teste de săritură — nu la data din calendar.
Se poate preveni?
școlarizarea tehnicii de aterizare și de schimbare a direcției, la încălzire (programe de tip FIFA 11+ Kids);
forță pe cvadriceps și pe lanțul posterior, echilibru pe un singur picior;
sport variat până la adolescență, nu specializare unică de la 8 ani;
a nu trimite copilul înapoi în teren cât timp genunchiul se umflă după fiecare antrenament.
Când mergeți urgent la medic
Cereți consult ortopedic pediatric în aceeași zi dacă:
genunchiul copilului este blocat și nu se poate întinde complet;
genunchiul s-a umflat semnificativ după o răsucire;
copilul nu poate călca pe picior;
durerea și umflarea revin după fiecare efort, de mai multe săptămâni;
genunchiul păcăne zgomotos la fiecare pas, chiar fără durere — poate fi menisc discoid.
Concluzie
Meniscul copilului nu este o piesă de schimb. Are vascularizație, are capacitate de vindecare și, în marea majoritate a cazurilor, poate fi salvat — cu condiția să ajungă la timp la un ortoped pediatru și să fie reparat, nu rezecat. Un genunchi blocat, o umflare care revine după fiecare meci sau un genunchi care păcăne de ani de zile nu sunt lucruri din care copilul „crește”. Sunt exact momentele în care o intervenție corectă face diferența între un genunchi sănătos la 40 de ani și o artroză precoce.
⚠️ Important: Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate.
Surse științifice:
Accadbled F, Sygacz O, Rassi J, Herdea A, et al. Pediatric Medial Discoid Meniscus: Case Series and Postoperative Outcomes. Children. 2025;12(5):646. doi:10.3390/children12050646
Herdea A, Struta A, Derihaci RP, Ulici A, Costache A, Furtunescu F, Toma A, Charkaoui A. Efficiency of platelet-rich plasma therapy for healing sports injuries in young athletes. Exp Ther Med. 2022. doi:10.3892/etm.2022.11139
⚠️ ImportantAcest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic și tratament, programați o consultație la medicul specialist. În caz de urgență, sunați la 112.
Întrebări și comentarii