Deficitul de vitamina D la copii și adolescenți

Vitamina D este cunoscută mai ales pentru rolul ei în creșterea oaselor. Mulți părinți o dau bebelușului în primul an de viață, apoi renunță, convinși că joaca în aer liber și alimentația sunt suficiente. Un studiu făcut pe copiii dintr-un spital din București arată că, la cei mai mulți dintre ei, nu sunt.

Vitamina D se comportă ca un hormon

Vitamina D se formează în principal în piele, sub acțiunea razelor ultraviolete de tip B din lumina soarelui. O cantitate mică vine din alimente: pește gras, gălbenuș de ou, produse îmbogățite. Ficatul o transformă apoi în 25-hidroxivitamina D, notată în analize 25(OH)D, forma care circulă în sânge și care se măsoară pentru a afla dacă organismul are suficientă vitamină.

Rolul principal al vitaminei D este să ajute intestinul să absoarbă calciul și fosforul din alimente. Fără ea, chiar și un copil care bea lapte zilnic nu poate folosi bine calciul pentru oase. La deficitul sever apare rahitismul, o boală în care oasele rămân moi și se deformează: picioare curbate, încheieturi îngroșate, întârziere în mers. Formele ușoare nu se văd, dar pot face oasele mai fragile.

Vitamina D influențează și mușchii, sistemul imunitar și multe alte organe, motiv pentru care seamănă mai mult cu un hormon decât cu o vitamină obișnuită.

Cum se citesc valorile din analize

Laboratoarele folosesc de obicei praguri apropiate de acestea:

• deficit: sub 20 ng/mL;
• insuficiență: între 20 și 30 ng/mL;
• valori optime: peste 30 ng/mL;
• valori prea mari, cu risc de toxicitate: de obicei peste 100 ng/mL.

Unele laboratoare exprimă rezultatul în nmol/L; valoarea se împarte la 2,5 pentru a obține ng/mL. Pragurile sunt încă discutate între specialiști, iar unele studii sugerează că, la copii, nivelul cu adevărat protector pentru oase ar putea fi mai mare decât cel considerat astăzi normal.

Majoritatea copiilor au valori prea mici

Un articol publicat recent a analizat valorile vitaminei D la copii și adolescenți internați într-un spital de copii din București pentru afecțiuni respiratorii sau digestive acute. Concluziile au fost:

• o parte importantă dintre copii aveau deficit de vitamina D;
• alți copii aveau valori insuficiente;
• doar o minoritate aveau valori în limite optime;
• copiii mai mici aveau, în medie, valori mai bune, iar nivelul scădea odată cu vârsta;
• diferențele de expunere la lumina zilei nu au schimbat semnificativ valorile.

Cu alte cuvinte, cei mai mulți copii nu aveau suficientă vitamină D.

De ce scade vitamina D odată cu vârsta

Rezultatul are o explicație simplă. În primul an, bebelușii primesc aproape toți vitamina D sub formă de picături, iar laptele praf este îmbogățit. După această vârstă, suplimentarea se oprește de cele mai multe ori. La școlari și adolescenți se adaugă:

• mai multe ore petrecute în interior, la școală, la teme și în fața ecranelor;
• o alimentație săracă în pește și alimente îmbogățite;
• nevoi crescute în perioada de creștere rapidă, la pubertate;
• excesul de greutate, în care vitamina D se depozitează în țesutul gras și circulă mai puțin în sânge.

Deficitul ușor nu dă, de obicei, semne evidente. Uneori apar oboseală, dureri difuze de oase sau de mușchi, crampe, crește ușor frecvența infecțiilor respiratorii ori apar fracturi la traumatisme mici. Aceste semne sunt însă nespecifice, iar singura cale sigură de a afla nivelul vitaminei D este analiza de sânge.

De ce soarele nu rezolvă problema

Faptul că expunerea la lumina zilei nu a schimbat mult valorile poate surprinde. Explicațiile sunt mai multe. La latitudinea României, între octombrie și martie soarele stă prea jos pentru ca pielea să producă vitamină D în cantitate utilă. Vara, copiii stau des la umbră, sunt îmbrăcați sau folosesc cremă de protecție solară, lucru corect pentru prevenirea arsurilor și a cancerului de piele. Iar „lumina zilei” nu înseamnă neapărat timp petrecut afară.

Concluzia practică: nu vă bazați doar pe soare pentru vitamina D a copilului.

Ce pot face părinții

• Discutați cu medicul pediatru sau de familie despre suplimentarea cu vitamina D și după primul an de viață, mai ales în sezonul rece.
• Cereți dozarea 25(OH)D dacă copilul are fracturi repetate sau apărute la traumatisme mici, dureri osoase, deformări ale picioarelor, scolioză, boli digestive cronice, exces ponderal sau urmează tratamente care scad vitamina D.
• Nu dați doze mari fără recomandare. Vitamina D se acumulează în organism, iar excesul poate crește prea mult calciul în sânge.
• Includeți în alimentație pește gras (somon, macrou, sardine) o dată-de două ori pe săptămână, ouă și lactate.
• Încurajați mișcarea în aer liber: joaca și sportul întăresc oasele independent de vitamina D.

Legătura cu oasele și coloana

Pentru un ortoped pediatru, vitamina D nu este doar un rezultat de laborator. Aceeași echipă a arătat în alte studii că valorile mici se asociază cu un risc mai mare de fracturi de antebraț la copii și curburi mai mari la adolescenții cu scolioză idiopatică. Oasele se construiesc în copilărie și adolescență, iar „capitalul osos” adunat până la 20 de ani contează pentru toată viața.

Autorii studiului atrag atenția că deficitul de vitamina D la copii este o problemă de sănătate publică, care cere monitorizare și strategii de suplimentare adaptate, nu doar în primul an de viață. Un control periodic la medic și, când este indicat, o simplă analiză de sânge pot face diferența.

Rolul vitaminei D la adolescenții cu scolioză este discutat în articolul despre scolioză, vitamina D și melatonină.

Bibliografie

1. Herdea A, Marie H, Ionescu A, Sandu DM, Pribeagu ST, Ulici A. Vitamin D Deficiency—A Public Health Issue in Children. Children. 2024;11(9):1061. doi:10.3390/children11091061
2. Fotografia de deschidere: Vitaly Gariev / Unsplash.