Tracțiunea halo înaintea operației de scolioză severă

Când o scolioză ajunge la valori mari la un adolescent, operația devine de obicei singura soluție care o poate opri. La unii copii însă curbura este atât de mare și de rigidă încât coloana nu mai poate fi îndreptată suficient doar în sala de operație. Pentru ei, operația este pregătită cu câteva săptămâni de tracțiune.

Cum arată tracțiunea halo

Halo-ul este un inel ușor, din carbon sau titan, fixat pe craniu cu câțiva pini, sub anestezie. Pinii pătrund doar în stratul exterior al osului și nu ating creierul. De inel se prinde un cablu cu greutăți, iar copilul este tras ușor în sus, în timp ce propria greutate a corpului trage în jos. De aici vine numele complet: tracțiune halo-gravitațională.

Tracțiunea nu ține copilul la pat. Cablul se montează pe un cadru la capul patului, pe un scaun cu rotile sau pe un cadru de mers (premergător), așa că adolescentul se poate plimba prin salon, poate citi și poate învăța. Greutatea crește treptat, de la câteva kilograme până la o parte importantă din greutatea corpului copilului.

Pe toată durata tracțiunii se verifică zilnic nervii: sensibilitatea și forța mâinilor și picioarelor, mișcarea ochilor, înghițirea. Orice modificare duce la scăderea imediată a greutății.

Ce se câștigă înaintea operației

Mărimea scoliozei se măsoară pe radiografie prin unghiul Cobb, unghiul dintre cele două vertebre cele mai înclinate de la capetele curburii. Tracțiunea întinde treptat mușchii, ligamentele și discurile care s-au scurtat pe partea concavă a curburii. Coloana devine mai flexibilă, iar chirurgul poate obține apoi o corecție mai mare, cu mai puțină forță aplicată pe vertebre și pe măduva spinării.

Operația care urmează este artrodeza vertebrală posterioară: coloana este îndreptată cu șuruburi și bare metalice, iar vertebrele respective sunt sudate între ele, ca să nu se mai curbeze. Informații generale despre boală găsiți în articolul despre scolioza idiopatică la copil și adolescent.

Ce arată studiile recente

Un articol publicat recent a urmărit adolescenții cu scolioză severă care au făcut tracțiune halo înaintea operației. Concluziile au fost:

• doar prin tracțiune, curbura s-a redus deja vizibil înaintea operației;
• după operație, corecția totală a fost foarte bună, inclusiv la curburile secundare (cele mai mici, de deasupra sau de dedesubtul curburii principale);
• vârsta copilului și scorul Risser (care arată, pe radiografia bazinului, cât mai are scheletul de crescut) nu au influențat mărimea corecției.

Un alt articol al aceleiași echipe a comparat adolescenții operați după tracțiune cu cei operați direct, pornind de la curburi asemănătoare. Rezultatele:

• la copiii care au făcut tracțiune, curbura rămasă după operație a fost mai mică, iar corecția a fost semnificativ mai bună;
• tracțiunea s-a dovedit, în analiza statistică, un factor independent de îmbunătățire a corecției;
• nu a apărut nicio complicație neurologică sau majoră;
• cea mai mare parte a corecției s-a obținut în primele săptămâni de tracțiune.

Ultima observație are importanță practică: tracțiunea nu trebuie prelungită luni de zile. Un protocol scurt aduce cea mai mare parte din beneficiu și scurtează spitalizarea.

Pentru cine este potrivită

Tracțiunea halo nu se face la orice scolioză operată. Se discută, de regulă, la:

• curburi foarte mari;
• curburi rigide, care se corectează puțin pe radiografiile făcute cu copilul aplecat lateral;
• copii cu funcție respiratorie scăzută, la care curbura strânge plămânii;
• deformări la care corecția bruscă din timpul operației ar pune în pericol măduva spinării.

Cum decurge, pas cu pas

1. Montarea halo-ului, sub anestezie generală, durează puțin. În primele zile, copilul poate avea dureri de cap, care cedează la analgezice.
2. Creșterea greutății se face treptat, cu control neurologic de mai multe ori pe zi.
3. Radiografii de control arată cât s-a corectat curbura.
4. Îngrijirea pinilor: locurile de intrare se curăță zilnic, pentru a preveni infecția.
5. Operația se face cu halo-ul pe loc sau imediat după îndepărtarea lui, iar inelul se scoate la final.
6. Imaginea de deschidere: radiografiile din figura 3 și cadrul de mers din figura 1 ale lucrării 2, licență CC BY 4.0.

Riscurile, spuse deschis

Tracțiunea halo este considerată sigură, iar în studiile de mai sus nu au apărut complicații majore. Totuși, familiile trebuie să cunoască problemele care pot apărea în general:

• infecția superficială la locul pinilor, cea mai frecventă, tratată de obicei cu îngrijire locală și antibiotic;
• slăbirea unui pin, care se strânge sau se mută;
• dureri de gât sau de cap în primele zile;
• rar, iritarea unor nervi ai capului sau ai membrelor, motiv pentru care controlul neurologic se face zilnic și greutatea se reduce imediat la orice semn.

Ce pot face părinții

• pregătiți copilul din timp: faptul că poate merge, citi și primi vizite ajută mult;
• aduceți lucruri de făcut pentru câteva săptămâni: cărți, teme, jocuri;
• anunțați imediat personalul dacă observați furnicături, slăbiciune, vedere dublă sau dificultăți la înghițit;
• întrebați ce greutate s-a atins și ce arată radiografiile de control.

Scoliozele atât de mari sunt, din fericire, rare. Cele mai multe pot fi ținute sub control dacă sunt descoperite devreme, cu exerciții și corset. Când boala a avansat totuși mult, tracțiunea halo este o etapă sigură, care permite o corecție mai bună și o operație mai sigură.

Cum trăiesc adolescenții după intervenție arată articolul despre viața după operația de scolioză, iar noțiunile de bază sunt rezumate în cursul despre scolioză.

Bibliografie

1. Popescu MB, Marie H, Ulici A, et al., Herdea A. Impact of Preoperative Halo Traction on Cobb Angle Reduction in Adolescent Idiopathic Scoliosis: A Retrospective Analysis. Children. 2025;12(8):1045. doi:10.3390/children12081045
2. Popescu MB, Marie H, Ulici A, et al., Herdea A. Preoperative Halo Traction Versus Direct Posterior Fusion in Severe Adolescent Idiopathic Scoliosis: A Comparative Study. J Clin Med. 2025;15(1):142. doi:10.3390/jcm15010142