Hiperlaxitatea ligamentară și scorul Beighton: copilul „de cauciuc”

Unii copii își îndoaie degetele mult peste normal, fac spagatul fără antrenament și se laudă cu „articulații de cauciuc”. Aceasta este hiperlaxitatea ligamentară. La cei mai mulți, e o trăsătură, nu o boală, dar merită cunoscută, pentru că explică multe accidentări.

Cum se măsoară: scorul Beighton

Se acordă câte un punct pentru fiecare manevră reușită, pe fiecare parte:

• degetul mic se ridică spre spate peste 90 de grade (1 punct pe parte);
• degetul mare atinge antebrațul (1 punct pe parte);
• cotul se întinde peste linia dreaptă, cu peste 10 grade (1 punct pe parte);
• genunchiul se întinde peste linia dreaptă, cu peste 10 grade (1 punct pe parte);
• cu genunchii întinși, palmele se așază complet pe podea (1 punct).

Totalul merge de la 0 la 9. La copii, pragul folosit în practică este de obicei de 6 puncte sau mai mult, pentru că articulațiile lor sunt oricum mai elastice decât ale adulților. Laxitatea este mai frecventă la fete, scade cu vârsta și are adesea caracter familial. Ea este verificată și la copiii cu displazie de șold în antecedente.

Ce poate aduce cu ea

Un copil cu articulații foarte laxe are un risc mai mare de:

• entorse repetate, mai ales de gleznă;
• luxație de rotulă; hiperlaxitatea este unul dintre factorii care cresc riscul de repetare a episoadelor;
• dureri difuze după efort, în special seara, uneori confundate cu durerile de creștere;
• picior plat flexibil, discutat în articolul despre bolta plantară;
• scris obositor, din cauza prinderii nesigure a creionului.

Pe de altă parte, elasticitatea este un avantaj real în gimnastică, dans, înot sau arte marțiale.

Ce ajută

Tratamentul nu înseamnă limitarea mișcării, ci întărirea ei. Mușchii buni compensează ligamentele laxe:

• exerciții de forță pentru coapse, fese și trunchi, adaptate vârstei;
• exerciții de echilibru și de control al aterizării;
• sporturi care întăresc fără impact mare: înot, ciclism;
• evitarea „demonstrațiilor” de tipul îndoirii extreme a degetelor, care întind și mai mult ligamentele;
• pauze și încălzire corectă la sport.

Când trebuie investigat mai departe

Hiperlaxitatea izolată este benignă. Medicul caută însă o cauză mai rară atunci când se adaugă:

• piele foarte elastică, subțire, care se vindecă greu, cu cicatrici late;
• statură înaltă, degete foarte lungi, deformări ale toracelui, probleme de vedere;
• istoric familial de afecțiuni ale inimii sau ale aortei;
• fracturi repetate sau dureri articulare importante, zilnice;
• oboseală marcată și tulburări digestive.

În aceste situații se discută afecțiuni ale țesutului conjunctiv, cum sunt sindromul Ehlers-Danlos sau sindromul Marfan, iar evaluarea se face împreună cu pediatrul, cardiologul sau geneticianul.

Bibliografie

1. Ulici A, Dragomirescu MC, Mocanu SM, Herdea A. Poor Prognostic Factors in Surgically Treated Habitual Patellar Dislocation in Children and Adolescents. Children. 2025;13(1):68.
2. Fotografiile: Ian Taylor și Brett Wharton / Unsplash.