Torsiunea tibială și femurală: de ce merg unii copii cu vârfurile spre interior

„Merge cu labele spre interior” este unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la ortopedul pediatru. În spatele acestei observații pot sta trei situații diferite, iar vârsta copilului spune, de obicei, despre care este vorba.

Cele trei cauze, pe vârste

• Metatarsus adductus – la sugar și la copilul mic. Partea din față a piciorului este deviată spre interior, în timp ce călcâiul stă drept. Detalii în articolul despre metatarsus adductus.
• Torsiunea tibială internă – tipic între 1 și 3 ani. Gamba este răsucită spre interior, așa că genunchiul privește înainte, dar piciorul intră.
• Anteversia femurală crescută – tipic la 3–8 ani. Femurul este rotit spre interior, iar copilul stă adesea în poziția „W”. Aceasta este forma descrisă în articolul despre coxa antetorsa.

Cum se deosebesc, simplu

Priviți copilul mergând, din față și din spate, apoi observați unde „privesc” rotulele:

• rotulele privesc înainte, dar vârfurile picioarelor intră: problema este sub genunchi, la gambă sau la picior;
• rotulele privesc ele însele spre interior: rotația vine de la femur;
• călcâiul este drept, dar partea din față a piciorului se curbează: este vorba de picior.

Ce se întâmplă în timp

Marea majoritate a acestor situații se corectează spontan, pe măsură ce copilul crește și oasele se răsucesc treptat spre poziția adultă. Torsiunea tibială se ameliorează, de obicei, până în jurul vârstei de 4–6 ani, iar anteversia femurală scade lent până la adolescență.

Copilul poate să se împiedice mai des în perioada în care aleargă mult, dar acest lucru nu înseamnă o problemă neurologică și nu duce la artroză mai târziu.

Ce nu ajută

• ghetele înalte sau încălțămintea „corectoare”;
• branțurile date pentru rotația picioarelor; vezi articolul despre branțuri;
• atelele de noapte și dispozitivele care leagă picioarele, folosite în trecut;
• interdicția de a sta în poziția „W”, care nu a fost dovedită ca tratament.

Când merită un consult

• rotația este vizibil asimetrică, prezentă doar pe o parte;
• copilul are durere, șchiopătează sau obosește foarte repede;
• deformarea se accentuează în loc să se amelioreze;
• copilul cade mult mai des decât alți copii de aceeași vârstă;
• există și alte semne: întârziere în dezvoltare, rigiditate musculară, diferență de lungime a membrelor.

În aceste cazuri, medicul măsoară rotațiile șoldului, unghiul piciorului față de direcția de mers și, la nevoie, cere imagistică. Alte cauze de mers modificat sunt descrise în articolul despre tulburările de mers la copii și în cel despre mersul pe vârfuri.

Bibliografie

1. Ulici A, Herdea A. Date din practica Departamentului de Ortopedie Pediatrică, Spitalul „Grigore Alexandrescu”, București.
2. Fotografiile: Dulcey Lima și Kevin Gent / Unsplash.