Mersul pe vârfuri: la ce vârstă este normal

Mulți copii mici merg o perioadă pe vârfuri, mai ales când sunt entuziasmați, când aleargă sau când sunt desculți în casă. De cele mai multe ori este o etapă, nu o problemă. Există totuși câteva repere simple care ajută la deosebirea situațiilor.

Ce este obișnuit

• în primele luni după începerea mersului, copilul încearcă mai multe tipare, inclusiv mersul pe vârfuri;
• alternează: uneori merge pe vârfuri, alteori normal, cu călcâiul pe sol;
• poate să meargă cu talpa întreagă atunci când i se cere;
• călcâiul coboară ușor când medicul îndoaie piciorul în sus, deci tendonul lui Ahile nu este scurtat;
• restul dezvoltării este normală: vorbire, joc, interacțiune, coordonare; reperele obișnuite sunt descrise în articolul despre momentul primilor pași.

În aceste condiții, obiceiul dispare de obicei de la sine, în lunile următoare.

De la ce vârstă devine motiv de consult

Merită un consult la ortopedul pediatru dacă:

• copilul merge pe vârfuri constant, nu ocazional;
• obiceiul persistă după vârsta de 2–3 ani;
• copilul nu poate să lase călcâiul pe sol când i se cere;
• mersul este pe vârfuri doar pe o parte;
• gambele sunt rigide, iar mișcarea gleznei este limitată;
• există și alte semne: întârziere în vorbire sau în dezvoltare, dificultăți de echilibru, căderi frecvente, sensibilitate neobișnuită la atingere sau la zgomote.

Mersul pe vârfuri strict pe o parte este cel mai important semnal: el poate ascunde o problemă neurologică sau o diferență de lungime între membre.

Ce verifică medicul

• elasticitatea tendonului lui Ahile și mobilitatea gleznei;
• forța musculară, reflexele și tonusul, pentru a exclude o cauză neurologică;
• simetria membrelor și lungimea lor;
• modul în care copilul merge, aleargă și se ridică de pe podea.

Când totul este normal, iar obiceiul persistă, se vorbește de mers pe vârfuri idiopatic. Tratamentul începe cu exerciții de întindere și kinetoterapie, iar în formele rezistente, cu tendonul scurtat, se pot folosi orteze, aparate gipsate succesive sau, rar, alungirea chirurgicală a tendonului.

Explicațiile complete, inclusiv despre piciorul equin, se găsesc în articolul despre mersul pe vârfuri și piciorul equin la copii. Alte tipare de mers sunt descrise în articolul despre tulburările de mers, iar despre momentul primilor pași, în articolul despre primii pași ai copilului.

Bibliografie

1. Ulici A, Herdea A. Date din practica Departamentului de Ortopedie Pediatrică, Spitalul „Grigore Alexandrescu”, București.
2. Fotografiile: Lola Kümmecke și hoylee song / Unsplash.