Plasma bogată în trombocite (PRP) în leziunile de genunchi la tinerii sportivi

Tot mai mulți adolescenți fac sport de performanță sau aproape de performanță, iar odată cu antrenamentele vin și accidentările de genunchi. Printre tratamentele despre care întreabă tot mai des familiile se află PRP, o injecție preparată din propriul sânge al pacientului.

Injecția vine din sângele copilului

PRP vine din engleză, de la platelet-rich plasma, adică plasmă bogată în trombocite. Trombocitele sunt celule mici din sânge, cunoscute pentru rolul lor în oprirea sângerării. Ele conțin însă și numeroși factori de creștere, substanțe care semnalează țesuturilor din jur că trebuie să se refacă: atrag celule de reparație, stimulează formarea de vase de sânge noi și de țesut conjunctiv.

Ideea PRP este simplă: dacă aceste semnale sunt aduse în concentrație mare exact în locul leziunii, vindecarea ar putea fi mai bună și mai rapidă.

Cum se pregătește

1. Se recoltează de la pacient o cantitate mică de sânge, ca la o analiză obișnuită.
2. Sângele este pus într-o centrifugă, un aparat care îl rotește foarte repede și separă componentele după greutate: globulele roșii ajung la fund, iar deasupra rămâne plasma.
3. Se păstrează porțiunea de plasmă cu cea mai mare concentrație de trombocite.
4. Plasma se injectează, în condiții sterile, în articulație sau în zona leziunii.
5. Fotografia de deschidere: Matthias Cooper / Unsplash.

Pentru că PRP vine din sângele pacientului, riscul de alergie sau de respingere este practic inexistent. Procedura durează puțin și se face în ambulatoriu.

Leziunile tratate în studiu

Studiul s-a ocupat de două tipuri de leziuni frecvente la tinerii sportivi:

• leziunile de menisc: meniscurile sunt două „pernițe” de cartilaj în formă de C, situate între femur și tibie, care amortizează și stabilizează genunchiul (detalii în articolul despre leziunile de menisc la copii);
• leziunile ligamentului încrucișat anterior (LIA): ligamentul din centrul genunchiului care împiedică alunecarea tibiei spre înainte (detalii în articolul despre ruptura de LIA la copil).

Pe RMN, leziunile se împart în grade. Studiul a inclus doar leziunile de grad 2, adică leziuni parțiale: țesutul este afectat în interior, dar nu este rupt complet. Leziunile complete, în care fragmentele se deplasează sau ligamentul este întrerupt, au de obicei nevoie de operație.

Ce arată studiul

Un articol publicat recent a analizat dosarele tinerilor care făceau sport în mod recreativ și aveau leziuni parțiale de menisc sau de LIA, tratați cu PRP.

Tratamentul de bază a fost imobilizarea genunchiului. După aceasta, pacienții au primit PRP, ca adaos la tratamentul principal, nu în locul lui. Au fost comparate, înainte de PRP și la o lună după, durerea, funcția genunchiului (măsurată cu scorul Lysholm, un chestionar despre durere, umflare, instabilitate și blocaje) și reluarea activității fizice.

• durerea percepută de pacienți a scăzut după PRP;
• funcția genunchiului s-a îmbunătățit;
• cei mai mulți dintre pacienți au putut relua sportul și activitatea fizică zilnică;
• nu au apărut complicații legate de procedură;
• în privința durerii, PRP a părut mai eficientă la tinerii cu leziuni de LIA decât la cei cu leziuni de menisc.

Autorii au concluzionat că PRP este un tratament sigur, ușor de aplicat și eficient pentru calmarea durerii și reluarea sportului, la tinerii cu leziuni parțiale de menisc sau de ligament încrucișat anterior.

Limitele studiului

PRP a fost mult discutată în ortopedie, iar rezultatele din literatură sunt uneori contradictorii. Câteva lucruri trebuie înțelese corect:

• studiul a analizat retrospectiv pacienții tratați și nu a avut un grup de comparație fără PRP, deci nu poate spune cu certitudine cât din ameliorare se datorează injecției și cât imobilizării și timpului;
• urmărirea a fost scurtă, deci arată efectul pe termen scurt;
• preparatele PRP diferă între centre, după aparatul și tehnica folosite, ceea ce face comparațiile dificile.

Ce nu poate face PRP

• nu repară un ligament rupt complet; o ruptură completă de LIA la un sportiv tânăr are de obicei nevoie de reconstrucție;
• nu înlocuiește sutura unui menisc rupt și deplasat;
• nu înlocuiește recuperarea: kinetoterapia rămâne esențială pentru forța mușchilor și stabilitatea genunchiului;
• nu este un tratament de primă intenție pentru orice durere de genunchi.

Întrebări utile pentru medic

• Ce arată exact RMN-ul și ce grad are leziunea?
• Leziunea se poate vindeca fără operație?
• Ce rol ar avea PRP în planul de tratament și ce alternative există?
• Cum arată programul de recuperare și când se poate relua sportul?

Prevenția contează mai mult decât orice injecție

Multe leziuni de menisc și de ligament încrucișat la tineri apar fără contact, la aterizarea după săritură sau la schimbarea bruscă de direcție, când genunchiul „cade” spre interior. Programele de prevenție, făcute la începutul fiecărui antrenament, reduc semnificativ aceste accidentări:

• încălzire cu alergare ușoară și mobilitate;
• exerciții de forță pentru coapsă, fese și trunchi;
• exerciții de echilibru pe un picior;
• învățarea aterizării cu genunchii îndoiți și aliniați peste vârfurile picioarelor.

Odihna între antrenamente și creșterea treptată a volumului de efort, mai ales în perioadele de creștere rapidă, protejează și ele genunchiul.

Semnalele care cer un consult rapid după o accidentare de genunchi sunt: umflarea apărută în primele ore, o „pocnitură” în momentul accidentării, senzația că genunchiul cedează, blocajul care nu permite întinderea completă a piciorului.

Instabilitatea rotulei, altă accidentare frecventă la sport, este explicată în articolul despre luxația de rotulă la copil, iar durerea din fața genunchiului, în cel despre condromalacia patelară.

Bibliografie

1. Herdea A, Struta A, Derihaci RP, Ulici A, Costache A, Furtunescu F, Toma A, Charkaoui A. Efficiency of platelet-rich plasma therapy for healing sports injuries in young athletes. Exp Ther Med. 2022;23(3):215. doi:10.3892/etm.2022.11139