Condromalacia patelară la copil și adolescent: ce înseamnă, de fapt, durerea din fața genunchiului

Vine în cabinet o fată de 14 ani care joacă volei. De două luni o doare genunchiul în față, mai ales când coboară scările și când stă mult la ore cu picioarele îndoite. A făcut deja un RMN, iar în buletin scrie „condromalacie patelară grad I-II”. Părinții sunt speriați: au citit pe internet că înseamnă cartilaj distrus și artroză.

Aproape de fiecare dată, adevărul este mult mai liniștitor decât sună cuvântul. Haideți să îl luăm pe rând.

Condromalacie sau sindrom femuro-patelar? Diferența pe care merită să o rețineți

Sunt două lucruri diferite, chiar dacă în vorbirea curentă (și, uneori, în bilete de externare) se folosesc unul în locul celuilalt.

• Sindromul femuro-patelar (în engleză patellofemoral pain syndrome, PFPS) este un diagnostic clinic: durere în fața genunchiului, în jurul sau în spatele rotulei, care apare la activități ce încarcă articulația — genuflexiuni, alergare, sărituri, scări, statul îndelungat cu genunchii îndoiți. Nu spune nimic despre cum arată cartilajul.
• Condromalacia patelară este un diagnostic morfologic: descrie cartilajul de pe fața posterioară a rotulei ca fiind înmuiat, fisurat sau subțiat. Se vede la RMN sau, rar, la artroscopie.

Un lucru pe care îl explic fiecărei familii: nu orice durere anterioară de genunchi la adolescent înseamnă cartilaj deteriorat. Și, invers, nu orice modificare de cartilaj văzută pe RMN explică durerea.

Într-o analiză recentă a durerii femuro-patelare la adolescenți, modificări de tip condromalacie au fost descrise la aproximativ 27% dintre genunchii investigați imagistic pentru durere de suprasolicitare, iar fisuri cartilaginoase la circa 19% — inclusiv la copii fără simptome pe măsura imaginii (Orthopedic Reviews, 2025).

Cu alte cuvinte: diagnosticul se pune la consult, nu în fața ecranului. Un RMN cu „condromalacie grad I” la o fată de 14 ani care aleargă zilnic nu este o catastrofă; este, cel mai adesea, o observație secundară.

Cât de frecventă este și pe cine afectează

Durerea anterioară de genunchi este cea mai frecventă cauză de durere de genunchi la adolescenți. Datele arată:

• prevalență de aproximativ 6–7% în populația generală de adolescenți, și până la 22,7% la sportivele adolescente;
• fetele sunt afectate de circa 2,3 ori mai des decât băieții, cu vârful de incidență în jurul vârstei de 13 ani;
• debutul tipic se suprapune peste puseul de creștere, în jur de 11 ani;
• afectarea este bilaterală la aproximativ 75% dintre cazuri, deși de obicei un genunchi doare mai tare;
• aproximativ două treimi dintre adolescenții afectați fac sport regulat și intens.

De ce mai ales la fete și mai ales la pubertate? Pentru că în acest interval oasele cresc mai repede decât se adaptează mușchii și tendoanele, bazinul se lărgește, iar controlul neuromuscular al membrului inferior rămâne, temporar, în urmă.

De ce apare: factorii care contează cu adevărat

Rotula alunecă într-un șanț de pe femur, ca un tren pe șine. Când forțele nu sunt echilibrate, presiunea pe cartilaj crește într-o zonă mică. De aici, durerea.

Factori care țin de mușchi și de control

• Dezechilibru între cvadriceps și vastul medial oblic — rotula este trasă preferențial spre exterior.
• Slăbiciunea mușchilor șoldului (abductori și rotatori externi) — genunchiul „cade” spre interior la aterizare: valg dinamic.
• Retracția ischiogambierilor și a tractului iliotibial, foarte frecventă în puseul de creștere.
• Creșterea bruscă a volumului de antrenament — trecerea de la 3 la 6 antrenamente pe săptămână, un cantonament, începutul sezonului competițional.

Factori care țin de structură

• Displazia trohleară — „șina” de pe femur este prea puțin adâncă.
• Patella alta — rotula stă mai sus decât normal și intră târziu în șanț.
• Unghi Q crescut, genu valgum.
• Hiperlaxitate ligamentară (frecventă la fete, adesea familială).
• Picior plat / pronație excesivă, torsiuni ale femurului sau tibiei.

Cea mai frecventă greșeală pe care o văd este să se caute un singur vinovat — de obicei cartilajul. În realitate, la copil se adună aproape întotdeauna trei-patru factori mici. Vestea bună: majoritatea sunt modificabili prin antrenament.

Cum se manifestă

• Durere difuză în fața genunchiului. Copilul nu poate arăta cu un deget unde doare — pune palma peste rotulă. Acesta este un semn tipic.
• „Theater sign” — durere după ce a stat mult cu genunchii îndoiți: la cinema, în mașină, în bancă la școală. Se ameliorează când întinde piciorul.
• Durere la coborâtul scărilor (de obicei mai intensă decât la urcat), la genuflexiuni, la alergare în pantă.
• Crepitații — genunchiul „scârțâie” sau „pocnește”. Singure, fără durere, nu înseamnă nimic patologic.
• Pseudo-blocaj — senzația că genunchiul „se agață” pentru o clipă, dar se deblochează imediat. Diferit de blocajul adevărat, care ridică suspiciunea unei leziuni de menisc.
• Umflare discretă, intermitentă, după efort.

Durere de genunchi la adolescent — ce poate fi

Cum pun diagnosticul

Consultul este partea esențială și, la copil, aproape întotdeauna suficientă. Ce fac la cabinet:

• Istoricul detaliat: de când, la ce activități, ce s-a schimbat în antrenament, dacă doare noaptea.
• Testul de compresie patelară și palparea fațetelor rotuliene.
• Evaluarea traiectoriei rotulei — semnul „J” (rotula sare spre exterior la extensia completă).
• Măsurarea unghiului Q, aprecierea aliniamentului, a laxității și a piciorului.
• Testarea forței cvadricepsului și a abductorilor de șold, plus elasticitatea ischiogambierilor și a tractului iliotibial.
• Testul de genuflexiune pe un picior și testul de aterizare pe un picior — aici se vede valgul dinamic, adică exact ceea ce va trebui corectat în recuperare. Provocarea durerii prin menținerea unei genuflexiuni pe un picior este un test simplu și sensibil la adolescenți.

Când se fac investigații și când nu

Nu recomand RMN de rutină pentru o durere anterioară tipică, fără traumatism și fără semne de alarmă. Rezultatul nu schimbă tratamentul și, cum am arătat mai sus, poate produce îngrijorare inutilă.

Radiografia este utilă când există lichid în genunchi, limitarea mișcării, durere la palpare pe os, imposibilitatea de a călca, blocaje sau durere care persistă în ciuda tratamentului corect.

RMN-ul îl cer când suspectez altceva: leziune de menisc, osteocondrită disecantă, leziune ligamentară, o luxație rotuliană cu fragment cartilaginos, sau când durerea nu răspunde la 3–6 luni de kinetoterapie bine făcută.

Când mergeți urgent la medic

• Durere noaptea, care trezește copilul din somn, sau durere prezentă permanent, inclusiv în repaus.
• Febră, stare generală alterată, roșeață și căldură locală, scădere în greutate.
• Genunchi umflat brusc, în câteva ore, mai ales după un traumatism cu pivotare — poate fi o ruptură de ligament încrucișat anterior.
• Blocaj adevărat — genunchiul rămâne înțepenit și nu poate fi întins.
• Imposibilitatea de a călca pe picior sau șchiopătat care se agravează.
• Episod de „ieșire” a rotulei din loc.

Clasificarea Outerbridge (informativ, pentru buletinele de RMN)

Când în buletin apare un „grad”, cel mai probabil se referă la această scală, descrisă inițial pentru artroscopie și adaptată pentru RMN:

La adolescenți vedem, practic, gradele I și II. Ele nu prezic durerea și nu dictează tratamentul.

Tratamentul: kinetoterapia, în primul rând

Aici există un consens internațional clar. Recomandările Consensului de la cel de-al 5-lea Congres Internațional de Cercetare a Durerii Femuro-Patelare (2018) susțin exercițiul terapeutic — în special combinația de exerciții pentru șold și pentru genunchi — ca tratament de primă linie. O meta-analiză publicată în JOSPT arată că întărirea șoldului plus a genunchiului este mai eficientă decât lucrul doar pe genunchi.

Programul, pe scurt:

• Forță pe șold: abductori și rotatori externi (fesierul mijlociu și mic). Aceasta este partea cel mai des omisă.
• Forță pe cvadriceps, progresiv, în arcuri de mișcare nedureroase.
• Întinderi: ischiogambieri, tract iliotibial, cvadriceps, gastrocnemian.
• Corectarea tehnicii de alergare, aterizare și genuflexiune — controlul valgului dinamic.
• Managementul încărcării: nu repaus total, ci reducerea temporară a activităților dureroase și revenirea graduală. Studiul lui Rathleff pe 151 de adolescenți a arătat că modificarea activității, împreună cu educația, este o componentă centrală a tratamentului.

Ce rol au celelalte măsuri

• Orteze de genunchi și taping patelar — pot ajuta pe termen scurt, ca adjuvant. Dovezile sunt mai slabe, iar consensul din 2018 le încadrează explicit între zonele de incertitudine. Nu înlocuiesc kinetoterapia.
• Talonete / suporturi plantare — recomandate ca adjuvant, mai ales la copiii cu pronație marcată.
• Analgezice / antiinflamatoare — pe perioade scurte, pentru puseele dureroase. Nu ca soluție de fond.
• Gheață după efort, 10–15 minute.

Când se operează

Rar. La copil și adolescent, chirurgia nu se adresează „condromalaciei” ca atare. Intervenim doar în situații selectate și bine documentate: instabilitate rotuliană recidivantă (reconstrucția ligamentului femuro-patelar medial), corecția unei displazii severe sau a torsiunilor osoase, leziuni cartilaginoase focale mari cu fragment liber, osteocondrită disecantă instabilă. Operația se ia în discuție după un program de recuperare corect condus, nu în locul lui.

Cât durează și la ce ne putem aștepta

Trebuie spus deschis, pentru că aici se pierd cele mai multe familii: recuperarea se măsoară în luni, nu în săptămâni. Primele îmbunătățiri apar de obicei la 6–8 săptămâni, dar programul complet durează 3–6 luni.

Datele de urmărire pe termen lung sunt un argument să luăm afecțiunea în serios:

• doar aproximativ o treime dintre adolescenți se ameliorează semnificativ la un an;
• până la 50% mai au simptome la doi ani;
• aproximativ 25% rămân simptomatici și după adolescență.

Factorul care schimbă cel mai mult aceste cifre nu este un medicament sau o orteză, ci aderența la programul de exerciții. Studiile lui Rathleff arată că mulți adolescenți nu duc la capăt programul prescris. De aceea, la controale, discut la fel de mult despre cum integrăm exercițiile în rutina zilnică pe cât discut despre exercițiile în sine.

Prevenție și revenire în sport

• Creșteți volumul de antrenament gradual — o regulă practică utilă este să nu adăugați mai mult de ~10% pe săptămână.
• Încălzire neuromusculară înainte de antrenament (programe de tip FIFA 11+ Kids sau echivalente), cu accent pe aterizare și control.
• Mențineți lucrul pe șold și după ce durerea dispare — altfel recidiva este regula.
• Sport alternativ în perioada dureroasă: înot, bicicletă cu șaua ridicată, exerciții fără impact. Copilul nu trebuie scos complet din mișcare.
• Revenirea în competiție se face când durerea la efort este minimă, forța pe piciorul afectat este comparabilă cu cea de pe partea sănătoasă și testul de aterizare pe un picior arată control bun — nu doar când „nu mai doare”.

Concluzie

Durerea anterioară de genunchi la adolescent este frecventă, nu este de obicei gravă, dar nici nu trece de la sine dacă nu facem nimic. „Condromalacia patelară” de pe un buletin de RMN descrie cartilajul, nu prognosticul copilului dumneavoastră. Diagnosticul se pune la consult; tratamentul care are cele mai bune dovezi este kinetoterapia, cu accent pe forța șoldului și pe controlul mișcării; operația este rar necesară la această vârstă.

Dacă durerea persistă peste 4–6 săptămâni, dacă îl împiedică pe copil să facă sport sau dacă apare oricare dintre semnalele de alarmă de mai sus, programați un consult de ortopedie pediatrică.

⚠️ Important: Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate.

Bibliografie

1. Adolescent patellofemoral pain syndrome: reappraisal of pathophysiology and implications for clinical management. Orthopedic Reviews, 2025. PMC13537656
2. Smith BE et al. Incidence and prevalence of patellofemoral pain: a systematic review and meta-analysis. PLoS One, 2018. PMC5764329
3. Collins NJ et al. 2018 Consensus statement on exercise therapy and physical interventions (orthoses, taping and manual therapy) to treat patellofemoral pain. Br J Sports Med, 2018. PubMed 29925502
4. Nascimento LR et al. Hip and Knee Strengthening Is More Effective Than Knee Strengthening Alone for Reducing Pain and Improving Activity in Individuals With Patellofemoral Pain. JOSPT, 2018. doi:10.2519/jospt.2018.7365
5. Rathleff MS et al. Activity Modification and Load Management of Adolescents With Patellofemoral Pain: A Prospective Intervention Study Including 151 Adolescents. Am J Sports Med, 2019. doi:10.1177/0363546519843915
6. Rathleff MS et al. Is Knee Pain During Adolescence a Self-limiting Condition? Am J Sports Med, 2016. doi:10.1177/0363546515622456
7. Modified Outerbridge grading of chondromalacia. Radiopaedia. radiopaedia.org
8. Guldhammer C et al. Incidence and management of Osgood–Schlatter disease in general practice: retrospective cohort study. Br J Gen Pract, 2022. PMC8869186
9. Sinding-Larsen-Johansson disease: clinical features, imaging findings, conservative treatments — a scoping review. 2024. PMC11438430
10. Chau MM et al. Osteochondritis Dissecans of the Knee. StatPearls. NBK538194
11. Dutch multidisciplinary guideline on anterior knee pain: patellofemoral pain and patellar tendinopathy. 2025. PMC11792096
12. Imaging of Anterior Knee Pain. J Belg Soc Radiol. jbsr.be