Mulți părinți află de scolioză la un control școlar sau la plajă, când observă că un umăr stă mai sus ori că, aplecat în față, copilul are o „cocoașă” pe o parte a spatelui. Primul sfat primit este de obicei „kinetoterapie”. Numai că nu orice gimnastică are același efect, iar metoda Schroth este cea mai studiată dintre exercițiile dedicate scoliozei.
Metoda a fost creată în Germania, acum aproximativ un secol, de Katharina Schroth, care avea ea însăși scolioză. De atunci s-a transformat într-un program structurat, predat de kinetoterapeuți cu formare specială. Un articol publicat recent a analizat studiile din ultimele două decenii despre efectul acestei metode la adolescenții cu scolioză idiopatică.
Scolioza nu este doar o curbură văzută din spate
Scolioza idiopatică înseamnă o curbură laterală a coloanei apărută fără o cauză cunoscută (cuvântul „idiopatic” exact asta înseamnă). Deformarea este însă tridimensională: vertebrele se înclină lateral, se rotesc în jurul axului propriu și modifică curburile normale văzute din profil. Rotația vertebrelor antrenează și coastele, iar de aici vine gibozitatea, adică proeminența unei părți a spatelui la aplecare.
Mărimea curburii se măsoară pe radiografie prin unghiul Cobb, unghiul format de cele două vertebre cele mai înclinate de la capetele curburii. Curburile mici se urmăresc atent, iar la cele moderate, la un copil care încă mai crește, se discută de obicei corsetul. Detalii despre diagnostic găsiți în articolul despre scolioza idiopatică la copil și adolescent.

Riscul ca o curbură să crească este cel mai mare în perioadele de creștere rapidă. Maturitatea scheletului se apreciază pe radiografie cu scorul Risser, care urmărește osificarea marginii osului bazinului, de la scheletul care are mult de crescut până la creșterea încheiată. Un copil aflat la începutul acestei scale are mult mai mult timp în care curbura poate evolua decât unul aproape de finalul creșterii.
Exercițiile lucrează pe toate cele trei planuri
Gimnastica obișnuită pentru spate întărește mușchii în general. Metoda Schroth pornește de la forma exactă a curburii fiecărui copil și încearcă să o corecteze activ, în trei dimensiuni:
- autoelongația: copilul învață să se „alungească” din creștet, ca și cum ar fi tras de un fir, ceea ce reduce parțial curbura;
- corecția posturală pe segmente: bazinul, toracele și umerii sunt împinși în sens opus deformării, ca niște blocuri așezate din nou unul peste altul;
- respirația rotațională: aerul este dirijat voit spre zonele „înfundate” ale toracelui, ca să le lărgească și să contracareze rotația coastelor;
- stabilizarea: poziția corectată este menținută prin contracția mușchilor, apoi transferată în viața de zi cu zi, la bancă, la birou sau în pat.
Copilul lucrează în fața oglinzii, cu perne, bare și benzi, până când poate reproduce singur poziția corectă. De aceea programul are nevoie de un kinetoterapeut instruit în metodă și de exerciții zilnice acasă, nu doar de ședințe o dată pe săptămână.

Ce au găsit studiile
Studiile incluse în analiză au fost de mai multe tipuri: studii randomizate (copiii au fost împărțiți la întâmplare în grupuri, cel mai sigur mod de a compara tratamente), studii cu grup de control și serii de cazuri urmărite în timp. Rezultatele au mers în aceeași direcție:
- la copiii care au făcut Schroth, unghiul Cobb a crescut mai puțin sau a rămas stabil, iar în unele studii chiar a scăzut;
- s-a îmbunătățit simetria trunchiului, măsurată cu scoliometrul (un mic instrument care arată cât de rotit este spatele la aplecare);
- s-au îmbunătățit echilibrul și controlul posturii;
- a crescut capacitatea respiratorie, lucru important la curburile toracice, care pot reduce spațiul plămânilor;
- adolescenții au raportat o calitate a vieții mai bună, inclusiv în privința imaginii de sine.
Cel mai clar rezultat: Schroth plus corset a dat rezultate mai bune decât corsetul singur. Corsetul ține coloana din exterior; exercițiile îl învață pe copil să o susțină din interior și îl ajută să tolereze mai ușor orele lungi de purtare.
Unde se oprește gimnastica
Analiza are și limite, spuse deschis de autori. Studiile au folosit programe diferite ca durată și frecvență și au măsurat rezultatele în moduri diferite, deci nu pot fi comparate perfect între ele. Sunt necesare studii mai mari, făcute în mai multe centre, cu același protocol.
În practică, asta înseamnă câteva lucruri pe care părinții trebuie să le știe:
- la o curbură mică, Schroth poate fi tratamentul principal, alături de controale periodice;
- la o curbură moderată, la un copil care încă mai crește, exercițiile nu înlocuiesc corsetul, ci îl completează;
- la curburile mari, gimnastica nu mai poate opri evoluția, iar discuția se mută spre operație;
- rezultatele sunt cele mai bune când programul începe devreme și când copilul chiar face exercițiile acasă.
Cum arată concret un program
De obicei, copilul face o serie de ședințe inițiale mai dese, în care învață exercițiile adaptate curburii lui. Apoi urmează lucrul zilnic acasă și reveniri periodice la kinetoterapeut pentru corectarea greșelilor și trecerea la exerciții mai grele.
Evoluția se verifică la ortopedul pediatru, la câteva luni, prin examen clinic și scoliometru. Radiografia se repetă doar când este nevoie, la intervalul stabilit de medic, pentru a limita expunerea la radiații.
Câteva sfaturi pentru acasă:
- alegeți un kinetoterapeut cu certificare în metoda Schroth; exercițiile generale de „spate drept” nu au același efect;
- faceți din exerciții un obicei zilnic, la aceeași oră, ca spălatul pe dinți;
- nu opriți sportul: înotul, dansul sau baschetul pot continua, alături de programul specific;
- dacă observați că umărul, talia sau gibozitatea se accentuează între controale, cereți o reevaluare mai devreme.
Scolioza descoperită la timp are cele mai multe șanse să fie ținută sub control fără operație. Exercițiile Schroth sunt unul dintre instrumentele cele mai bine documentate în acest sens, cu condiția să fie făcute corect, constant și sub supravegherea unui medic ortoped pediatru.
Pentru curburile care cresc deși exercițiile sunt făcute corect, pașii următori sunt descriși în articolele despre tracțiunea halo în scoliozele severe și despre viața după operația de scolioză. La acești copii merită verificată și vitamina D, legată de evoluția curburii, iar noțiunile de diagnostic sunt rezumate în cursul despre scolioză.
Bibliografie
- Herdea A, Ciobanu AI, Ulici A. Physiotherapeutic Management of Adolescent Idiopathic Scoliosis: A Focused Review of the Schroth Method. J Clin Med. 2026;15(3):1266. doi:10.3390/jcm15031266
- Fotografia de deschidere: Gabriel Martin / Unsplash. Fotografia din articol: arhiva personală, curs de terapie Schroth pentru medici.









Întrebări și comentarii