Mi-a fost dat sa traiesc multe pe lumea asta, intamplari tumultoase, mai vesele sau mai triste, momente care mi-au amprentat viata ca om, in viata privata sau ca medic slujind semenilor mei.

     Aflata undeva intr-un loc public, in urma cu cateva luni, discutam cu un tatic sincer preocupat de sanatatea micutului sau. Tema discutiei noastre se centrase pe vaccinarea copilului mic pana la doi ani. Faptul ca proaspat tatic fiind, intreba ce si cum sa faca pentru a-l proteja de infectii precum cea cu Rotavirus sau varicela, pe micutul sau, din start, il plasa pe un alt plan fata de acel procent consistent al taticilor, care se distanteaza de problemele copilului lor inca foarte mic, rezervandu-si cu larghete ”timp suficient cand va fi mare …”.

 

     Taticul, nu lucra in domeniul medical, dar se vedea de la o posta ca era documentat, citise, urmarise site-uri serioase: OMS, CDC, punea intrebari dupa intrebari si parea ca inmagazineaza informatiile primite cu mare curiozitate si interes. Discutasera cu sotia, aveau informatii de la medicul copilasului lor iar intrebarile de acum, veneau de fapt din dorinta de clarificare a informatiilor de pana atunci.

 

     In timp ce vorbeam cu tatal micutului, langa noi, un domn tanar, aparent cu foarte multa treaba, plin de verva si cu “pareri foarte bine definite“ pentru orice se intampla in jur, a intervenit brusc si in discutia noastra: ”Mai lasati-l doamna cu atatea vaccinuri. La ce bun atatea vaccinuri? Eu le-am spus nepoteilor mei, sa nu faca nici un vaccin! Stiu eu mai bine! Sa nenorocim copiii si sa bagam substantestraine in ei…” A mai pus trei cabluri in decor, apoi a revenit hotarat sa nu lase treaba cu educatia noastra intr-ale vaccinarii, neterminata: “Nici unul nu a facut vreun vaccin si au acum 1 an si trei ani …sanatosi tun. Dvs. doctorii, numai la cheltuiala stiti sa ne puneti. La ce bun sa dam bani pe vaccinuri, cand si asa sunt si de la Stat, unele gratis? Noroc ca nu suntem obligati sa facem nici gratis, nici pe bani! Toata ziua, aud : ba ca e grav daca nu faci, ba ca faci nu stiu ce boala. Ai mei nu vor face nimic, o sa vedeti! ”.

 

     Ne-am intors cu fata spre tanar, privindu-l cu surprindere. Fiecare dintre noi l-a privit altfel: taticul, vizibil jenat de situatie, l-a intrebat: ”De ce credeti dvs., ca vaccinurile nu ar preveni imbolnavirile grave, mai ales la copiii mici?”

     Cred ca expresia fetei mele, nu a placut foarte tare tanarului nostru cel atat de sigur pe el, asa ca, observatiile ferme si “pertinente” s-au mai inmuiat, pentru putin timp. Dupa care a venit replica celebra: ”Nu stiu, habar nu am, dar sunt sigur ca este asa cum spun eu! ”

“Bine, dar de unde aveti informatii? – a mai adaugat taticul incurcat de prezenta mea acolo si de discutia avuta pana atunci.

“Pai , cum adica, de unde stiu-am discutat eu cu baietii ,…la bere! Adica, nu va prea va vine sa credeti, dar mai avem si discutii de stiinta! Stim, pur si simplu! Ca sa ai imunitate, reteta e simpla: o fleica, un mititel si o bere, cand s-o face mare!”

     Auzisem multe, despre “topul” informatiilor ”de fier”: internet, soacra, prietene, dar la”bere”, sincer nu m-am gandit, pana in aceea zi!

     A terminat de pus firele pe care le avea de intins, la fel de mandru , precum imparatul Solomon, dupa prelegerea sa despre Intelepciune, rezervata oricum, doar celor alesi, dupa care a plecat.

     Il stiam pe tanar, era licentiat, priceput in profesia lui, apreciat. Avea doi nepotei splendizi, ai caror parinti, din pacate, refuzasera vaccinarea copiilor, in ciuda oricarei metode de convingere. Nu m-as fi asteptat ca cel din spatele unei astfel de decizii sa fie tanarul unchi.

     Totul ar fi intrat in aparenta uitare si probabil in galeria ”din putul gandirii”, ca sa ii citam pe Catavenci, daca, peste o luna nu mi-ar fi fost dat sa il reintalnesc pe “prietenul” cel tanar pe un hol de spital. Livid si tacut de asta data, incrancenat si suparat pe “sistem”, pe “doctori”, pe legi si pe “vaccinuri”: ambii nepotii ai sai erau internati in spital si nu tocmai in cea mai buna conditie. Cei doi copii aveau o infectie urata cu Rotavirus, fusesera adusi in stare grava cu o zi inainte, cel mic, in plus, cu probleme severe respiratorii si neurologice se lupta dureros pentru Viata lui…

     Revolta sa, de asta data in surdina, o repeta aproape in mod mecanic: ”De ce nu mi-a spus nimeni ca poate fi atat de grav?! De unde era sa stiu eu, ce prapad ar putea fii, cand i-am tot spus fratelui meu sa nu-si vaccineze copiii?!”

 

Morala:

     Un copil mic, nu poate decide pentru el, nu isi poate exprima liberul sau arbitru, in aceste conditii, cum ar trebui sa sune legislatia, pentru a proteja dreptul unui copil de a ramane sanatos?

 

     Nu discutam despre obligativitatea vaccinarii, ci despre dreptul fiecarui copil de a ramane sanatos prin atitudinea de responsabilitate sociala asumata a parintelui sau, fata de copilul personal si fata de semenii lor. Fiecare are dreptul de a fi protejat pentru a ramane sanatos si de a proteja pe cei din jurul sau, la randul lui.

 

     Daca tu, ca adult ai fost protejat, cand ai fost mic, de catre parintii tai, prin decizia lor de a te vaccina, de ce crezi ca si copilul tau nu ar avea dreptul la aceeasi sansa de a ramane sanatos?

 

     Parintii nostrii au incercat sa ne protejeze de boli grave, care astazi sunt istorie, pentru ca au fost eradicate tocmai prin vaccinarea acceptata si extinsa pe tot Globul. Copiii nostri au si ei, dreptul de a creste si a fi parinti intr-o buna zi si a avea la randul lor copii, intr-o Lume sanatoasa.

 

     Astazi avem posibilitatea de a ne proteja de un numar mai mare de boli ce pot evolua extrem de sever. Decizia de a ne proteja copiii sta doar in maiinile noastre.

     Ne pasa, cred ca acesta ar fi un inceput!