Portal medical dedicat sănătății familiei — online din 2009
Ortopedie Pediatrica

Fractura supracondiliană de humerus la copil și rolul mâinii dominante

Dr. Alexandru Herdea Dr. Alexandru Herdea 📅 ⏱️ 5 min de citit 💬 Comentează
Fetiță de vârstă preșcolară care își îmbrățișează ursulețul de pluș

Un copil de grădiniță cade de pe balansoar sau din pat, cu mâna întinsă. Cotul se umflă imediat, copilul plânge și nu mai vrea să miște brațul. La această vârstă, una dintre cele mai probabile explicații este o fractură supracondiliană de humerus. Un studiu făcut la București a găsit un detaliu interesant: brațul rupt este, de cele mai multe ori, cel „nepreferat”.

Cea mai frecventă fractură de cot la copil

Humerusul este osul brațului, între umăr și cot. Chiar deasupra cotului, osul devine lat și subțire, cu două proeminențe laterale numite condili. Zona de deasupra lor se numește regiunea supracondiliană. La copii, aici osul este deosebit de subțire, iar ligamentele cotului sunt mai rezistente decât osul, așa că, la o cădere pe mâna întinsă, osul cedează primul.

Fractura supracondiliană de humerus este cea mai frecventă fractură a cotului la copii, mai ales la preșcolari și la școlarii mici. Apare tipic la căderi de la înălțime mică: din pat, de pe canapea, de pe tobogan, din copac, de pe trotinetă.

Mâna dominantă și cea non-dominantă

Mâna dominantă este mâna pe care copilul o preferă pentru scris, desenat, mâncat și aruncat. Preferința se conturează în primii ani de viață și devine stabilă, de obicei, la vârsta preșcolară.

Se știa din observații că, în momentul căderii, oamenii tind să își protejeze mâna dominantă și să cadă pe cealaltă. Rolul acestei preferințe în fracturile copiilor fusese însă puțin studiat.

Ce arată studiul

Un articol publicat recent a analizat copiii ajunși la urgențe cu fractură supracondiliană de humerus după o cădere de la același nivel. Copiii au fost împărțiți pe grupe de vârstă, iar pentru fiecare s-a comparat mâna dominantă cu brațul fracturat.

  • la copiii foarte mici, nu a existat nicio legătură între mâna dominantă și partea fracturii; la această vârstă preferința pentru o mână nu este încă formată, iar căderile sunt mai puțin controlate;
  • la preșcolari, brațul non-dominant a fost fracturat de câteva ori mai des;
  • la școlari, tendința s-a menținut și chiar a crescut.

Concluzia autorilor: odată ce preferința pentru o mână se formează, copiii tind să își protejeze mâna dominantă și să cadă pe cea non-dominantă.

Utilitatea practică a rezultatului

La prima vedere, rezultatul pare doar o curiozitate. Are totuși consecințe practice:

  • la un copil care nu poate spune ce s-a întâmplat, medicul știe să examineze cu atenție brațul non-dominant;
  • pentru școlar, o fractură a mâinii non-dominante înseamnă că, de cele mai multe ori, poate continua să scrie și să se hrănească singur;
  • pentru programele de prevenție, rezultatul arată că reflexul de protecție funcționează, iar căderile pot fi „învățate”, de exemplu la sporturi precum judo sau gimnastică.

Semnele unei fracturi de cot

  • durere puternică și umflare rapidă a cotului;
  • copilul ține brațul lipit de corp și nu vrea să-l miște;
  • deformare vizibilă a cotului, în fracturile deplasate;
  • vânătăi care apar după câteva ore.

Situații care cer prezentare imediată la urgențe

Prin fața cotului trec artera principală a brațului și trei nervi importanți. O fractură deplasată îi poate comprima sau leza. Mergeți imediat la urgențe dacă:

  • mâna este rece, palidă sau vineție;
  • copilul nu își poate mișca degetele sau nu simte atingerea;
  • durerea crește puternic, mai ales la întinderea degetelor;
  • umflarea este foarte mare și pielea devine lucioasă.

Până la spital, imobilizați brațul în poziția în care copilul îl ține, cu o eșarfă sau o pernă, fără să încercați să îl îndreptați. Nu dați copilului de mâncare sau de băut, pentru că poate avea nevoie de anestezie.

Cum se tratează

Fracturile supracondiliene se împart, după cât s-au deplasat fragmentele, în mai multe tipuri (clasificarea Gartland):

Schemă cu cele trei tipuri de fractură supracondiliană de humerus după clasificarea Gartland
Cele trei tipuri de fractură supracondiliană, de la fractura nedeplasată la cea complet deplasată.
  • fracturile nedeplasate se tratează cu aparat gipsat, câteva săptămâni;
  • fracturile deplasate au nevoie de reducere, adică readucerea fragmentelor în poziția corectă, sub anestezie, urmată de fixarea lor cu broșe, sârme subțiri introduse prin piele, sub control radiologic;
  • broșele se scot, de obicei, după câteva săptămâni, fără anestezie generală.

O fractură vindecată strâmb poate lăsa cotul deviat spre interior (cubitus varus, numit și „cot în patul puștii”). Deviația nu doare de obicei, dar este vizibilă și nu se corectează singură cu creșterea. De aceea este importantă o reducere corectă de la început.

După scoaterea gipsului

  • cotul este înțepenit câteva săptămâni; mișcarea revine treptat, prin joacă și activități zilnice;
  • nu forțați îndreptarea sau îndoirea cotului și nu masați puternic zona;
  • sportul se reia după acordul medicului, de obicei la câteva săptămâni după scoaterea gipsului;
  • la control, medicul compară cele două coate ca formă și mobilitate.

Mai puține căderi periculoase acasă

Majoritatea fracturilor de cot apar în locuri familiare: în casă, pe terenul de joacă, în curte. Câteva măsuri simple reduc riscul:

  • paturile supraetajate nu sunt potrivite copiilor mici;
  • la locurile de joacă, alegeți echipamente potrivite vârstei, cu suprafață moale dedesubt;
  • casca și protecțiile pentru încheieturi și coate sunt utile la trotinetă, role și bicicletă;
  • nu lăsați copilul mic să sară pe canapea sau pe pat fără supraveghere;
  • trambulinele se folosesc de un singur copil odată, cu plasă de protecție.

Dacă un copil are fracturi repetate după căderi banale, merită verificată și sănătatea oaselor, inclusiv nivelul vitaminei D.

La copiii mici, brațul pe care copilul refuză să-l miște după ce a fost tras de mână indică de obicei o pronație dureroasă. Fracturile de antebraț operate sunt descrise în articolul despre tijele elastice fără gips, iar fracturile incomplete, în cel despre fractura în lemn verde.

Bibliografie

  1. Herdea A, Ulici A, Toma A, Voicu B, Charkaoui A. The Relationship between the Dominant Hand and the Occurrence of the Supracondylar Humerus Fracture in Pediatric Orthopedics. Children. 2021;8(1):51. doi:10.3390/children8010051
  2. Fotografia de deschidere: Sandra Gabriel / Unsplash.
Visited 30 times, 1 visit(s) today
⚠️ ImportantAcest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic și tratament, programați o consultație la medicul specialist. În caz de urgență, sunați la 112.
Dr. Alexandru Herdea
Autorul articolului

Dr. Alexandru Herdea

Medic Primar Ortopedie Pediatrică · Doctor în Științe Medicale · Asistent Universitar UMFCD

Program și date de contact →

Articole similare

Din aceeași categorie: Ortopedie Pediatrica.

Întrebări și comentarii

Medicii noștri răspund întrebărilor părinților. Nu publicați date medicale sensibile — pentru diagnostic este necesar consultul. Adresa de e-mail nu va fi publicată.


Perioada de verificare reCAPTCHA a expirat. Vă rugăm să reîncărcați pagina.