Fie că este vorba de un os rupt după căderea de pe bicicletă, de un genunchi dureros sau un umăr dureros din cauza unei activități sportive prea intense sau de o anomalie de creștere care îl îngrijoreazăpe părinte, copiii sunt predispuși la multe tipuri de probleme ortopedice. Având în vedere diferențele dintre corpurile copiilor și adulților, zona de medicină specializată cunoscută sub numele de ortopedie pediatrică se concentrează pe îngrijirea problemelor osoase și ale articulațiilor din corpurile în curs de dezvoltare.
Recent am ajuns la un medic pediatru ortoped cu fiul meu cel tânăr, Eric, și cu această ocazie l-am cunoscut pe dr. Alexandru Herdea. Un medic tânăr care m-a impresionat din prima cu atitudinea extrem de profi și în conformitate cu ceea ce aștept de la interacțiunea cu un medic. Cu răbdare, interes real pentru pacient și pasiune evidentă pentru meseria pe care a ales să o practice. Ulterior, am făcut legătura cu faptul că face parte dintr-o întreagă familie de medici. Așadar am avut șansa să întâlnesc o familie în care aproape toți membrii au ales să își dedice viețile îngrijirii oamenilor.
Apoi am aflat despre dl. doctor că în urmă cu doi ani a implementat în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, un sistem informatic unic în România care gestionează primirea pacienților și eficientizează timpul acordat de medici acestora.
În contextul în care copiii au petrecut enorm de mult timp în izolare de două luni, cu foarte puțină expunere la soare, lipsa de mișcare am vrut să stau de vorbă cu un medic specialist despre consecințele pe care această situație le-ar putea avea asupra sănătății lor.
Domnule doctor, în această perioadă tendința generală la toți copiii este să stea în casă, nemișcați pe un scaun sau pe o canapea, jucând diverse jocuri sau uitându-se pe telefon. Cât de tare îi afectează din punct de vedere fizic să fie atât de statici?
Copilul este o ființă activă și extrem de inventivă și adaptabilă oricărei situații. Chiar dacă lumea jocului de afară a fost suspendată temporar, ei vor găsi modalități de a-și petrece timpul de acasă, dat fiind și numărul constant de traumatisme de tip “indoor” care s-au prezentat la camera de gardă în această perioadă.
Ce înseamnă suficientă mișcare în cazul unui copil? Dar pentru un adolescent?
Mișcarea și sportul reprezintă meseria copilului dacă am putea spune așa. Acesta se joacă de la trezire până la culcare. Prin joc intră în contact cu lumea din jurul lui – valabil pentru cei mici, iar pentru cei mai mari – jocul ajunge la rang de sport, pasiune, artă. Deși nu putem afirma concret numărul de ore necesare pentru fiecare grupă de vârstă în parte, studiile ne-au arătat că fiecare copil are limitele lui. O data depășite aceste limite individuale, apare durerea ce se manifestă sub forma apofizitelor, interpretate însă greșit ca “dureri de creștere”.
Dacă în mod normal copilul practică de două sau trei ori pe săptămână un tip de sport, este suficient? Adică din acel moment poate sta liniștit la calculator?
Măcar de 2-3 ori pe săptămână! Ideal ar fi în fiecare zi.
Apropos de statul mult în fața calculatorului, generația asta de copii care are acest obicei prezintă și afecțiuni specifice care necesită atenție? Când ar trebui mers la un control la medicul ortoped și ce trebuie urmărit?
Nu statul mult la calculator dăunează atât de tare, ci poziția pe care copilul o are la birou. O atitudine vicioasă poate duce la deformare permanentă a coloanei vertebrale. Spre exemplu o atitudine cifotica (condiție reversibila) se poate transforma în timp în hipercifoză (condiție ireversibila). Urmăriți semnele de alertă (poziția vicioasă a copilului, durerea) și cereți un consult la medicul ortoped pediatru la apariția acestora.
În strânsă legătură cu dezvoltarea și buna funcționare a sistemului osos este și vitamina D pe care știm că o activăm prin expunere la soare. Ce soluție există atunci când copiii nu ies în fiecare zi afară din casă?
Conform ghidurilor OMS, copilul trebuie suplimentat cu vitamina D și calciu pe toată perioada de creștere. În situația particulară a țării noastre, doza necesară de vitamina D preluată din suplimente este mai mare. E important să știm că 25-OH-vit D se poate doza din sânge și în funcție de nivelul din organism putem adapta suplimentele pentru fiecare copil.
Calciu, magneziu … le dăm în plus? În ce situații, cum, când și cât se dozează?
Există o doză standard/zi de vitamine pe care orice copil o poate lua în funcție de vârstă. În situații particulare se efectuează dozările din sânge înainte de administrarea suplimentară.
Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale sistemului osos la copii și cum se descoperă?
Bineînțeles pe primul loc se află traumatismele (fracturi, entorse, luxații), simptomul comun fiind durerea și există o relație cauza-efect.
În privința afecțiunilor dobândite, tulburările de statică și postură reprezintă un motiv important de prezentare la medicul ortoped pediatru. Scolioza este o afectare tridimensională a coloanei vertebrale care afectează în principal adolescenții. Pentru că este nedureroasă, prezentarea la consult este adesea tardivă. Pe de altă parte, în hipercifoză deformarea spatelui este însoțită și de durere.
Nu trebuie sa uităm de atitudinile vicioase (atitudinea scoliotică/cifotica) care sunt poziții reversibile prin kinetoterapie.
Un alt motiv de prezentare este mersul copilului mic: apar discuțiile despre vârsta la care trebuie să meargă sau cum evoluează mersul normal. Părinții își doresc să aibă copii care sa stea în picioare cât mai repede, să meargă cât mai curând, ceea ce nu este și recomandarea medicului. Aici amintim premergătoarele care sunt contraindicate din cauza faptului că pot duce la apariția/ evoluția displaziei de dezvoltare a șoldului. Copilul va sta în picioare atunci când dezvoltarea neuropsihomotorie îi va permite acest lucru și va merge atunci când sistemul musculo-sheletal este suficient de dezvoltat încât să permită susținerea greutății.
Știu că modul în care copilul este tratat în astfel de afecțiuni este diferit față de un adult. Există anumite sporturi pe care copiii ar trebui să le evite?
Orice sport este bun atât timp cât este făcut cu măsură și sub îndrumarea unui antrenor. Mă refer aici la sporturile de performanță.
Mulți părinți se tem să își încurajeze copiii către anumite tipuri de mișcare din teamă că acesta s-ar putea accidenta. Știm chiar multe cazuri în care copiii sunt scutiți de la orele de sport din acest motiv. Cum vedeți dvs această situație? Ce ați dori să transmiteți acestor părinți temători?
Normalul pentru un copil este să facă sport, orice sport îi place, sportul de la școala fiind doar baza. Cu cât copilul este mai activ, cu atât sistemul osos va deveni mai puternic (mecanism de feedback). Acest lucru funcționează și în sens invers: lipsa sportului predispune clar la o structură osoasă/musculară slabă și obezitate. Există o concepție populară eronată conform căreia copil gras = copil sănătos. Toate acele kilograme în plus stau pe o structură osoasă de copil – imatură, incomplet dezvoltată.
Să presupunem însă că apar accidentări care se soldează cu rupturi de os sau fractură. Pe lângă durere și necesitatea de a sta cu partea respectivă a corpului în ghips, cât de tare afectează o astfel de accidentare dezvoltarea copilului? Rămân sechele? Pot fi prevenite?
În comparație cu adultul, în populația pediatrică sechelele post-fractură sunt mult mai rare. Vârsta, localizarea și tipul fracturii indică modul de tratament. Potențialul mare de remodelare osoasă în urma unei fracturi la copii ne permite să utilizăm foarte frecvent doar tratament ortopedic.
Știu că atunci când ne referim la traumatologia sportivă arnica montana este un remediu homeopatic foarte uzitat. Ce rezultate ați avut dvs. cu acest tip de tratament?
În general recomandăm diclofenacul ca antiinflamator, dar este contraindicat copiilor sub 8 ani. La vârste mici folosim gelul cu arnica, fiind un antiinflamator natural, fără efecte adverse.
Aș dori să ne referim și la afecțiuni ale aparatului locomotor. Acestea apar de cele mai multe ori la naștere. Ce ar trebui să știe un părinte despre acestea? Ce ar trebui să urmărească?
În ultimii ani, consultul la ortopedul pediatru a devenit obligatoriu la ieșirea din maternitate pentru diagnostic și tratament precoce. Astfel, în urma consultului pot fi depistate cele mai frecvente afecțiuni ale nou-născutului: displazia de dezvoltare a șoldului (boală cunoscută anterior ca “luxația de sold”), piciorul strâmb congenital (piciorul varus equin), piciorul talus-valgus ș.a.m.d.
Cât de des ar trebui să meargă un copil la un control de rutină? Care sunt regulile de aur în îngrijirea oaselor și a sistemului locomotor pe care orice părinte ar trebui să le urmărească pentru sănătatea copilului său?
Consultul de la ieșirea din maternitate este indispensabil, apoi controalele periodice se fac la recomandarea medicului de familie.
Am remarcat diferite stadii de dezvoltare la copii. Sunt copii din părinți mici de statură care au o explozie de creștere și apoi stagnează și sunt copii cu părinți foarte înalți care rămân în urmă cu creșterea. Acesta din urmă este de exemplu cazul nostru, pentru care de altfel am și venit la dvs. Cât de mult trebuie să se îngrijoreze părinții de modul de dezvoltare al copilului? La ce fel de semnale trebuie să fie atenți?
Copilul trebuie să urmeze un model numit curbă de creștere, care reprezintă un grafic al normalului.
În perioada prepubertară exista un salt de creștere care duce treptat apoi la finalizarea creșterii. Deși înălțimea finală este un motiv de îngrijorare pentru părinți, nu sunt foarte multe lucruri care pot fi făcute pentru a influența simțitor rezultatul final. Stilul de viață sănătos este un factor esențial pentru creșterea optimă. Bineînțeles consultul endocrinologic poate să confirme sau să infirme o eventuală tulburare de creștere prin dozări hormonale.
Din punctul de vedere al unui ortoped pediatru putem verifica în urma unei radiografii dacă mai există cartilaje de creștere deschise, putem calcula vârsta osoasă (care nu este întotdeauna aceeași cu vârsta cronologică) și astfel putem estima cât mai are de crescut un copil. În cazul situațiilor cu statură foarte mică (nanism hipofizar, piticism) se pot efectua alungiri de membre cu ajutorul fixatoarelor externe.
Dacă ne îngrijorăm că nu va mai crește copilul, ce trebuie să facem?
Părinții trebuie să privească obiectiv problema înălțimii copilului. Factorul genetic joaca un rol important. Cred cu tărie că dezvoltarea neuropsihomotorie în parametrii normali este mai importantă decât depășirea părinților în înălțime.
Există tratamente pentru creștere? Baschetul ajută?
Tratamentele se aplică unui copil cu diagnostic de tulburare de creștere (în afara curbelor normale de creștere). Sporturile de tip volei, baschet, handbal pot spori creșterea în înălțime, însă nu există o relație direct proporțională între sportul jucat, numărul de ore și centimetri câștigați.
Îmi doresc să discutăm un pic și despre dvs și cariera dvs. Știu că sunteți dintr-o familie de medici. Cât de mult v-a influențat acest lucru în alegerea unei cariere în acest domeniu?
Cariera medicală pe care am ales-o a venit din dorința de a face bine. Pentru mine, cea mai mare satisfacție reiese din tratarea copiilor deoarece ai ocazia să-i vezi cum cresc sănătoși mai departe după ce i-ai făcut bine. Indiferent de cariera pe care mi-aș fi ales-o, știam că mă pot baza pe familia mea. Faptul că am mers pe acest drum a fost o bucurie pentru ei. Împreună cu familia mea am dezvoltat site-ul Herdea.ro, un portal ce oferă informații specializate în sănătatea copilului.
De ce nu ați ales un drum către programare și web design? Este o activitate de care sunteți pasionat și datorită căreia ați reușit să implementați un program unic în România. Funcționează în continuare? Cum le-a îmbunătățit acesta viața pacienților și a medicilor?
Ar fi greșit să spun că am abandonat cariera în web design și programare. Viitorul medicinei constă în îmbinarea beneficiilor date de un sistem informatic, inteligența artificială și a tratamentelor inovative. Crearea acelui sistem informatic din Spitalul Grigore Alexandrescu nu a însemnat doar trecerea de la birocrația clasică (cu registre și formulare) la digitalizare, ci a reprezentat calea către o medicina modernă și personalizată. Astfel, pentru început, pacienții au un timp de așteptare mai scurt și beneficiază de un istoric medical complet digitalizat disponibil pe baza CNP-ului. Pentru echipa medicală a însemnat acordarea unui timp mai scurt părții scriptice, deci o perioadă de consult mai mare pentru pacient. Programul are parte de actualizari constante pentru a îmbunătăți relația medic-pacient pe toate planurile.
Vă mai gândiți să dezvoltați ceva similar? Mai aveți idei de acest tip?
De la digitalizarea sistemului medical, până la telemedicină și inteligența artificială, idei sunt destule și sper că am reușit la rândul meu să ofer inspirație altora, mai tineri, care vor și pot să schimbe ceva în bine.
Pentru că trecem printr-o perioada solicitantă și avem nevoie cu toții de stare de bine și, poate, umor și pentru că mă gândesc că este adevărat că „cei mici spun lucruri trăznite”, mă gândesc să vă provoc să ne povestiți o întâmplare recentă și amuzantă care v-a ramas în minte și care v-a schimbat ziua în bine la spital. 🙂
Pot relata o întâmplare amuzantă chiar din propria experiență … de copil. În copilărie am avut câteva vizite posttraumatice la camera de gardă ortopedie pediatrică, iar la ultima vizită am fost la dl. Dr. Albert Stanciu, care, dorind să mă distragă de la durere, m-a întrebat ce vreau sa devin când o să fiu mare. I-am spus ca “Vreau sa fiu medic“, iar dumnealui mi-a replicat bucuros :” Te aștept să fim colegi!” Surpriza a fost că peste ani am ajuns să lucrăm împreună la același spital unde i-am fost pacient.
OneYearHealthChallenge este o campanie de informare medicală corectă de la experți către pacienți. Aceasta abordează teme de interes pentru diverse afecțiuni și probleme de sănătate cu care se confruntă fiecare om măcar o dată în viață, personal sau în anturajul său, pe baza experienţei specialiștilor, a practicilor medicale şi a studiilor realizate până în prezent. Proiectul se va desfășura pe parcursul întregului an 2020 și este realizat în colaborare cu Boiron România.
