Articole medicale

Filtrare pe categorii

Dr.-Valeria-Herdea.jpg

Pe doamna doctor Valeria Herdea am întâlnit-o pentru prima dată la ediția de anul trecut a Școlii de Jurnalism Medical când m-a invitat să fiu speaker având în vedere experiența mea de prezentator de emisiune de sănătate și om care scrie despre sănătate. M-a impactat energia cu care gestiona tot ce se întâmpla la acel eveniment care găzduia câteva zeci de medici și alte câteva zeci de jurnaliști. Eram curioasă cum se va desfășura un astfel de eveniment în România pentru că aveam deja o experiență de acum câțiva ani când am participat la un curs de jurnalism medical pentru comunicare despre oncologie, curs predat de jurnaliști de la EBU (European Broadcast Union). Și cum ni se pare de cele mai multe ori că tot ce se întâmplă în străinătate este mai bine ca la noi, eram sceptică. Așa că surpriza mi-a fost cu atât mai mare când am asistat la discursuri bine puse la punct, educative și, cel mai important, utile ambelor părți cărora li se adresau. Totul organizat de domnia sa.

Am descoperit apoi în doamna dr. Valeria Herdea, un om cald, atent, implicat și dedicat meseriei sale. Iar cu ocazia acestui interviu amplu, veți cunoaște și voi un specialist care a răspuns întrebărilor cu aceeași minuțiozitate cu care își practică și nobila meserie, cea de medic de familie și medic pediatru.

Doamna doctor, a venit primăvara deja de vreo lună și noi am stat mai mult în casă. Cum este afectat organismul de această izolare? Atât al nostru al adulților, dar mai ales al copiilor.

Bioritmul nostru este strâns conectat cu cel al Naturii. Avem un ritm diurn și unul nocturn, avem o stare de spirit dimineața după odihna binemeritată a nopții și alta seara, după muncă, agitație, provocările de peste zi. La fel este și cu anotimpurile. Primăvara, organismul nostru este într-o balanță, iese din iarnă cu ușoare carențe și intră în primăvară cu depozite care se doresc umplute. Vara și toamna „aprovizionăm” aceste „depozite” cu vitamine, minerale, fibre din fructe, legume, ne încărcăm „bateriile interioare” din plin de „baia de soare și lumină”.

Izolarea din aceste 2 luni, are 2 componente:
Izolare fizică – statul în casă, mișcarea mai puțină, plimbări în aer liber restricționate, lipsa soarelui, lipsa expunerii la lumină, pot induce modificări ale ritmului somn – veghe, randamentului intelectual, indispoziție, anxietate, depresie, mai ales atunci când există un fond predispozant.
Alimentația frecvent hipercalorică, hiperproteică, cu mai multe lipide și indiscutabil cu mai multe dulciuri… pregătite în familie… pot aduce kilograme în plus, articulații dureroase, dureri la nivelul coloanei vertebrale.
Izolare psiho – emoțională – lipsa întâlnirilor cu prietenii, lipsa comunicării față în față cu oamenii dragi, absența anturajului cu care suntem obișnuiți, chiar și a rutinei zilnice – de care atât de des ne plângem dar care ne-a lipsit atât de mult în această din urmă perioadă, pot induce modificări ale stării psihice chiar și la persoane considerate modele de echilibru și calm.

Adulții
Influența știrilor negative din media, contactul permanent cu influxul de vești nu tocmai încurajatoare despre evoluția pandemiei, pot fi considerați factori favorizanți care influențează starea noastră psihică.
Oamenii au ieșit din zona lor de confort, au fost puși într-o situație nouă. Au simțit presiunea unei situații de risc. Națiuni întregi au trăit la un alt nivel tensiunea zilelor.
Cele două componente, fizică și socială, au expresii comune: oamenii au trăit stări emoționale diferite, de la somn excesiv în prima parte a perioadei de izolare, la lipsa de somn din aprilie, de la apatie în prima lună, la nervozitate, la irascibilitate în a 2 a lună de izolare. Multe au fost puse sub semnul îndoielii, al nesiguranței, al vulnerabilității, pentru că am trăit situații noi, neexperimentate anterior, cel puțin nu de generația de acum.
Sunt și lucruri bune care ni se întâmplă: am învățat în această perioada să vorbim despre ”noi” în loc să ne luptăm pentru supremația lui „eu”. Ne-am apropiat și am descoperit oameni minunați care rezonează la bine, la ajutorarea aproapelui aflat în nevoie.

Copiii
Copiii au fost exemplari – și-au luat rolul în serios: s-au bucurat de părinți și i-au bucurat pe aceștia de prezența lor… non-stop. Nu tu grădiniță, nu tu școală, poftă permanentă de joacă și nestăvilită curiozitate. Laptop-uri luate cu asalt, telefoane parentale distruse, pereți pictați, jucării peste tot. Cred că ei, bucurându-se de proprii părinți, au traversat cel mai ușor această perioadă, în special cei mici.
Cred totuși că utilizarea excesivă a calculatorului de către copiii din ce în ce mai mici, nu este benefică, dependența de dispozitive electronice fiind o reală problemă a secolului XXI cu efectele secundare aferente.

Seniorii noștri
Câtă imensă tristețe pentru cei singuri și câtă nevoie de atenția și grija semenilor pentru cei nu doar singuri dar și înaintați în vârstă. Izolarea a fost cel mai crunt resimțită de această categorie de oameni dragi, la fel și stigma socială. Se cuvine să îi protejăm și să le acordăm respectul social cuvenit, pentru că au dat din viața dânșilor. Au fost responsabili, au stat în casă, acum se cuvine să le arătăm grija noastră.

Avem cum să compensăm zilele pierdute fără expunere la soare și aer?

Fără lumină organismul nostru preia un alt mod de viață, apare un alt ritm nictemeral (n.r. termen care descrie un eveniment ciclic ce apare atât noaptea cât și ziua), reacțiile ființei umane au altă viteză, achizițiile psihomotorii pot avea de suferit dacă izolarea este prelungită timp îndelungat. Putem transforma această perioadă, din problemă în oportunitate. Deschidem larg geamurile să intre lumina și soarele. Facem gimnastică în balcon. În loc de sală, putem improviza acasă un program pentru mișcare.

Gândirea pozitivă, meditația, lectura, muzica clasică au rămas „prieteni buni” pentru care ne ajută să trecem prin această perioadă, fără a o trece la „capitolul” timp irosit sau pierdere în viața noastră. Altruismul, empatia, compasiunea față de semenii noștri, pot fi motoare serioase, pentru a ne ajuta să ieșim din starea de „ cvasi- suport de telecomandă”.

Pe de altă parte, am pierdut o primăvară din viața noastră și va trebui să ne regăsim drumul și forța necesare pentru a depăși această perioadă, înțelegându-ne unii pe alții, fiind mai blânzi unii cu alții, mai buni și acordându-ne timp pentru a găsi soluția optimă fiecăruia.

Ce ar trebui să se schimbe în stilul nostru de viață odată cu noul sezon? Ce ar trebui să schimbăm sau să adaptăm?

Să practicăm multă, foarte multă mișcare în aer liber zilnic, sub razele soarelui de dimineață dacă este posibil, firește, cu respectarea regulilor de protecție recomandate ( mască, mănuși, igienizarea mâinilor, etc), să ne alimentăm corect, să ne bucurăm în fiecare zi de viață, să ne dorim să vorbim cu oameni buni, să citim o carte dorită de mult, să ascultăm muzică, să dansăm. Sunt lucruri care nu costă și mai ales sunt la îndemâna fiecăruia. O să ne amintim de această perioadă mult timp cu regretul că au fost 2 luni de în care nu am acordat suficientă atenție sufletului nostru.

Revenirea nu va fi de pe azi pe mâine. Este un proces care va dura, dacă izolarea a fost impusă de un eveniment dramatic precum pandemia, efectele izolării și revenirea vor însemna perioade de autoeducație a comportamentului civic, reluare a contactelor sociale. Nu vom ști cum să reacționăm, nu vom ști dacă ne putem îmbrățișa sau nu. Noi, cei din țara asta a noastră, nu suntem nordici: suntem calzi, expansivi, apropiați. Mă întreb cum vom învăța să păstrăm timp îndelungat reguli despre care, în cele din urmă, este bine să înțelegem ne pot salva viața. Nu va fi ușor, dar sunt sigură că vom găsi soluții.

Auzim atât de des recomandări de a merge la medic pentru a preveni diverse afecțiuni. Cât de mult și-au însușit românii această conduită?

Din păcate încă foarte puțini. Spun de ani buni că țările bogate au înțeles și au ales prevenția, iar țările sărace aleg tratamente. Prevenția este cost eficientă. Paradoxal, să previi este mai scump decât să tratezi, pentru că rezultatele prevenției se vor vedea peste 20-30 de ani sau la generația următoare, pe când a trata aduce rezultate vizibile într-un timp mai scurt. A adopta un stil de trai preventiv înseamnă a te proteja de boală ( ex. ne vaccinăm și nu ne mai îmbolnăvim de difterie, tetanos, poliomielită), a reduce la minim posibilitatea ca un agent patogen să te îmbolnăvească. Ce nu am da acum să avem un vaccin? Ce nu am da, să fi avut grijă de viața noastră, să respectăm igiena personală sau comunitară?

Spun de ani buni că țările bogate au înțeles și au ales prevenția, iar țările sărace aleg tratamente. Prevenția este cost eficientă.

Fiecare om ar fi recomandabil să se programeze la medicul său de familie periodic, pentru un consult profilactic, pentru a nu ajunge să se îmbolnăvească și să fie nevoit să fie des prezent la ușa cabinetelor medicale. Sănătatea înseamnă calitatea vieții proprii. Suntem direct răspunzători de ea.

Când rostesc denumirea ”medic de familie”, pe mine mă duce cu gândul la o relație apropiată. La o persoană care cunoaște îndeaproape și are în grijă un om sau o familie. Care este rolul acestuia în viața unui om? Ar trebui să se creeze o conexiune mai mult decât cea în care omul vine și spune că are nevoie de o trimitere?

Relația pacient-medic de familie seamănă până la un punct cu o relație de duhovnicie. Se bazează pe respect reciproc, confidențialitate, deschidere, onestitate, comunicare, complianță la recomandări și nu în ultimul rând, pe încredere. Încrederea – deși teoretic prima condiție pentru ca relația pacient-medic să funcționeze frumos, se câștigă cu dificultate și se pierde ușor. Un gest, o vorba pot distruge ce s-a construit în timp îndelungat. Relația are frumusețea ei. A fi medic de familie înseamnă a crește generații, a fi parte din viața lor, a copiilor lor și de multe ori, a copiilor copiilor lor. Nu se poate povesti în cuvinte, se simte. Îi știi pe bunicii familiei, pe părinți. Știi când s-au născut copii lor, știi cum arătau ca nou – născuți, le știi primi pași, mânuțele întinse către tine, apoi după ani, preiei și crești o nouă generație împreună cu ei. Sunt amintiri care te leagă, dureri sau bucurii, reușite sau înfrângeri.

Sănătatea înseamnă calitatea vieții proprii.

Să fii medic de familie nu este nici simplu, nici ușor, dar sincer, nu cred că multe specialități medicale pot trăi astfel de momente în timp.

Ce înseamnă pentru Dvs. viață sănătoasă și armonioasă?

Să fii echilibrat, drept, creativ, să ai credință în Dumnezeu, speranță că lumea poate fi un loc mai bun, dacă punem toți umărul să „ne construim pe noi înșine să învățam să fim mai buni” să avem dragostea și perseverența de a întoarce darul primit către ceilalți semeni ai noștri. Sănătatea și armonia merg mână în mână.

Când spunem ”sănătatea familiei” la ce anume ar trebui să ne gândim, ce tip de afecțiuni înglobează acest termen? Si, mai ales, ce inseamna prevenție?

„Sănătatea familiei”- echilibru fizic + psihic + noesic (sufletesc) al fiecărui membru al familiei în contextul unei comunități sănătoase, responsabile, în care prevenția începe cu respectarea libertății și sănătății celuilalt, a dreptului său de a rămâne sănătos. Ne dorim familii puternice, sănătoase, copii inteligenți – prevenția rămâne arta de a învață să rămânem sănătoși.

Cât de des ar trebui să vină un om la medicul de familie și pentru ce motive?

Ideal
Cuplul- preconcepţional
Gravida:
– 1 dată pe lună lunile 1-6
– de 2 ori pe lună lunile 7-9
Lăuza la preluare și la 1 lună
Copiii:
0-12 luni-lunar
1-3 ani la 3 luni
4-18 ani – la 6 luni
Adulții:
19-40 ani 1 dată /an
41-75 ani la 6 luni
Peste 76 ani la 3 luni
Preventiv, curativ, monitorizarea stării de sănătate

De când ne confruntăm cu noul coronavirus, se vorbește mai mult decât oricând despre igiena personală, despre niște gesturi care ar trebui să fie absolut firești și un element de educație. Dar se pare că încă mai sunt oameni cărora trebuie să le spună cineva să se spele pe mâini când ajung acasă. Acest tip de educație de unde trebuie să plece?

Din familie – de la exemplul personal al membrilor adulți ai familiei. De la fața de masă albă pe care ar trebui să mâncăm împreună cu familia noastră măcar o dată pe zi. De la a mulțumi pentru masă și a ne spăla din nou pe mână după ce am servit masa. Nu trebuie să vină SARS Cov -2 să învățăm să ne spălăm pe mâini și scriu cu mare tristețe acest lucru. 45% din populația țării noastre este în zona rurală, cu toalete în curte și apă la fântână. Trăiesc în condiții dificile. Este nedemn pentru întreg sistemul, că nu am reușit să ne mobilizăm forțele să depășim această stare de lucruri, nici după 30 de ani de libertate.

Nu trebuie să vină SARS Cov -2 să învățăm să ne spălăm pe mâini și scriu cu mare tristețe acest lucru. 45% din populația țării noastre este în zona rurală, cu toalete în curte și apă la fântână. Trăiesc în condiții dificile. Este nedemn pentru întreg sistemul, că nu am  reușit să ne mobilizăm forțele să depășim această stare de lucruri, nici după 30 de ani de libertate.

Am desființat școli și spitale din zone rurale iar acum ne trezim că ar fi fost bine să le avem… Am trimis copiii școlari la internate la 50 km de casă, cum este zona Bicaz, de la 6 ani la 18 și am uitat că au familii lângă care au nevoie să crească. Acestea sunt realități dureroase despre care auzim când ajungem în astfel de zone, tulburător de frumoase și crunt afectate uman. Cred că de aici plecăm de la sănătate, educație, infrastructură, pentru ca mâine să avem generații puternice. Igiena este a corpului tău, a casei tale, a sufletului tău, a comunității în care trăiești.

Istoricul de sănătate al unei familii, riscurile de boală care se transmit pe cale genetică sunt aspecte importante în starea de sănătate a fiecăruia dintre noi. Sunt pe ordinea de zi acestea în cabinetul medicului de familie sau există alte criterii mai importante atunci când este analizată starea de sănătate a pacientului?

Starea de sănătate a unui om depinde de genetică(„zestrea” cu care vine la trup) dar și de factorii de mediu care pot acționa în timp asupra lui (epigenetică). Există factori favorizanți (frig, umezeală, praf) și factori determinanți (viruși, paraziți, bacterii, fungi).
Istoricul pacientului este „oglinda vieții lui”, păstrată de medic sub protecția secretului profesional. A cunoaște istoricul unui pacient înseamnă jumătate sau chiar ¾ din diagnostic. Medicul de familie îngrijește familia de la naștere și până la stadiul de senior. A îngriji 2 -3 generații înseamnă a monitoriza inclusiv aspecte care țin de genetică, de factori de risc și a interveni pentru a modela acești factori, a consilia și a educa sistematic aceste generații pentru adoptarea unui stil de viață sănătos.

Am postat recent pe Facebook un interviu cu un medic de la boli infecțioase care în răspunsuri făcea trimitere la vaccinarea antigripală (și despre un eventual viitor vaccin împotriva coronavirus). Ce m-a surprins a fost că au venit o groază de comentarii dintre care 90% erau de la oameni total împotriva vaccinării. Unii povestind chiar din proprie experiență neplăcută. De ce credeți că apar astfel de poziții din partea oamenilor, atât oameni simpli cât și oameni cu educație? Știu că este un subiect sensibil, dar în același timp mi se pare absolut firesc să încerc să înțeleg. Crede și nu cerceta este o sintagmă care nu poate fi valabilă în anul 2020, când accesul la informații de tot felul este atât de mare.

Întotdeauna vor exista oameni care învață, pun în practică și își asumă cu curaj deciziile pe care le iau, pentru că au în spate argumentele istoriei, timpului și științei și oameni care accesează surse neconvenționale, frecvent promotoare ale unor idei riscante la adresa sănătății celor mici, nu depun eforturi constructive dar sunt critici acerbi ai unui proces pentru care din păcate, fără să fiu lipsită de respect, nu dețin cunoștințe solide. Aceștia din urmă, probabil structural, nu își asumă prea multe responsabilități personale sau comunitare. Nu înseamnă că nu își iubesc copiii, îi iubesc, toți părinții își iubesc copiii necondiționat, dar între a iubi și a proteja, este nevoie de punți solide peste care părintele să dorească să facă echipă cu medicul care îi îngrijește copilul, pentru binele acestuia din urmă. Ne asumăm împreună, creștem acel copil împreună și avem rezultate. Restul sunt vorbe fără substanță, pentru că boala nu alege, nu ține cont de starea socială, de educație sau granițe. Ce dovadă mai tristă decât Covid-19? Cum ar fi să avem acum vaccin?

Știu că sunteți unul dintre inițiatorii proiectelor sau dezbaterilor pro vaccinare printre care amintesc ACOPERIREA VACCINALĂ – ÎNTRE ACUT ȘI CRONIC. PROBLEMA. SOLUȚII”, “Vaccinarea un drept fundamental la sănătate“, volumul „Îndreptar de vaccinare în cabinetul medicului de familie”. Dacă ar trebui să aveți un singur sfat/ argument pentru pacienții Dvs. pentru a releva importanța acestui act medical, care ar fi acela?

Mi-am vaccinat familia de la mic la mare pentru a o proteja de boli severe. Recomand fiecărui om să depună toate eforturile posibile pentru a-i proteja pe cei dragi și comunitatea în care trăiește.

Foarte multă lume din anturajul meu am remarcat că își caută soluții complementare în tratarea unor afecțiuni mai mult sau mai puțin grave. De ce se îndreaptă oamenii tot mai mult către teraputici de acest tip? Naturopate, homeopate, osteopate, acupunctură, etc.

Oamenii se îndreaptă către terapeutici naturopate, homeopate, osteopate, acupunctură, pentru că acest tip de remedii au mai puține efecte secundare și sunt mai accesibile. Oamenii se sperie de procesarea industrială, de abundența de informații din mediul virtual frecvent contradictorii, de lipsa de informații în limbaj uzual. Cu cât evidențele științifice sunt mai consistente, cu atât folosirea metodei va fi mai largă iar rezultatele pentru pacient mai bune. Terapiile alternative serioase, recunoscute de lumea medicală sunt aplicate de către personal medical autorizat, de către foruri oficiale, au în spate proba timpului.

Seriozitatea și profesionalismul vor fi garantul calității actului medical indiferent că activezi în medicina alopată sau în domeniul terapiilor alternative sau le combini în sprijinul sănătății pacientului, cu informarea și cu acordul său.

Seriozitatea și profesionalismul vor fi garantul calității actului medical indiferent că activezi în medicina alopată sau în domeniul terapiilor alternative sau le combini în sprijinul sănătății pacientului, cu informarea și cu acordul său.

Eu am utilizat în îngrijirea curentă referințe homeopatice. Cât de mult includeți în practica dvs terapeutici complementare precum homeopatia, gemoterapia sau fitoterapia? Sunt ele parte integrantă din medicină?

Homeopatia sau fitoterapia sunt parte din arsenalul terapeutic pe care îl avem la dispoziție. Pentru practicarea multora dintre ele există competențe oficial recunoscute de către Ministerul Sănătății. Medicina paternalistă a avut perioada ei de glorie, acum este timpul pentru parteneriatul pacient – medic de familie, în care pacientul este inițial informat corect despre toate metodele terapeutice care îi pot fi de folos pentru afecțiunea de care suferă, avantaje, dezavantaje, rezultate, costuri și apoi decizia terapeutică se ia împreună cu pacientul sau familia în cazul copiilor- strict după informarea medicală corectă și declarația acceptării metodei terapeutice.

Acceptanța lor în practica medicală va ține de pregătirea profesioniștilor în domeniul medical care le vor practica, dovezi ale eficienței, siguranței și accesibilității pentru pacient.

Cred că democrație înseamnă să fii informat, să iți asumi alături de medicul tău și să iei decizii în deplin acord cu conștiința ta. Multe dintre terapiile viitorului vor ține de domenii despre care încă nu am auzit. Acceptanța lor în practica medicală va ține de pregătirea profesioniștilor în domeniul medical care le vor practica, dovezi ale eficienței, siguranței și accesibilității pentru pacient.

Sunteți inițiatoarea Școlii de Jurnalism Medical. Ce v-a determinat să veniți cu un astfel de demers? Cui se adresează? Ce are ca scop?

Școala de Jurnalism Medical rămâne un proiect de suflet al Asociației Române pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF) pentru că lumea medicală nu este confruntată doar cu o avalanșă informațională ci mai ales cu o avalanșă mediatică. Media este alături de noi, ne sprijină de cele mai multe ori, promovează noutăți medicale. Din păcate, realitățile mai puțin fericite din lumea medicală nu sunt înțelese întotdeauna corect și atunci mesajele care ajung în media, nu pot reflecta întotdeauna situația reală, contextul în care un lucru sau altul s-au petrecut în realitate.

Pentru medici este esențial parteneriatul cu media. Credem cu tărie că proiecte de genul Școala de Jurnalism vor modela acest parteneriat și mai ales vor crește încrederea populației în decizia medicală, în corpul medicilor, asistenților medicali, moașelor și al întregului personal conex actului medical, care deservește populația din țara noastră înțelegerea situațiilor de risc cu care suntem confruntați în practică, relatările oneste și suportul, mai ales atunci când trecem prin situații dificile, sunt lucruri pe care ne bazăm. Opinia publică are dreptul să fie corect informată, dar pentru ca acest segment să se creioneze, jurnaliștii din domeniul medical au nevoie la rândul lor să înțeleagă realitatea, faptele în context clar, pentru ca relatarea mediatică să fie una corectă și nepărtinitoare.

Prima ediție s-a derulat împreună cu Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Tot împreună cu dânșii am demarat și dus la bun final un proiect dedicat comunicării în domeniul medical în urma căruia profesioniști din domeniul medical au învățat despre jurnalism, despre comunicare. A fost un pas enorm înspre deschiderea relațiilor cu presa scrisă sau vorbită.

Rolul media în transmiterea informațiilor a fost esențial și în perioada pandemică: am primit informații medicale, înainte de a le primi de la forurile științifice, au susținut corpul medical – acestea sunt doar câteva aspecte care pledează pentru deschiderea spre proiecte comune, așa cum este Școala de Jurnalism Medical și rezultatele care se pot obține.

Este clar că între medici și pacienți există o ruptură în conversație, în comunicare, și că informația este trunchiată, este insuficientă uneori. Catre sunt din punctul dvs de vedere factorii care generează această distanță între unii și alții? Și cum ar putea fi micșorată?

Prin ascultare activă, înțelegere, onestitate, limbaj simplu adecvat situației, empatie, compasiune de ambele părți. Avem nevoie de timp, de lipsa grijilor de zi cu zi, de birocrație mult mai puțină sau posibilitatea de a o delega unui alt tip de personal, pe care să ne și permitem să îl remunerăm, ca să avem timp să ne concentrăm doar pe pacient.

Sunteți un nume de referință în medicina prezentului în România, aveți rezultatele importante obţinute în perfecţionarea actului medical pentru care ați fost decorată de președintele țării cu Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de Cavaler. Cum considerați că un anumit tip de expunere vă poate ajuta în domeniul dvs de activitate?

Mă implic în domeniul meu profesional și al educației pacienților pentru sănătate.

Știu că sunteți un profesionist care aduce zâmbet și odată cu acesta, speranță. Profesia de medic cred că este una dintre cele foarte puține, dacă nu chiar singura, care ocupă primul loc în viața celui care o practică cu dedicație. Care este motivația cu care mergeți zi de zi la cabinet? Sunt sigură că obosiți …

Cred că sunt o privilegiată: iubesc ceea ce fac și am șansa să lucrez cu oameni minunați. Sunt motivată să merg la cabinet, am o colegă de excepție, care este și fiica mea, îi am pe rezidenții mei tineri și dornici să schimbe o lume, o am pe asistenta mea și noi toți, împreună, avem o „familie” mare de pacienți mai mici sau mai mari pe care îi creștem și îi îngrijim.
Uneori da, obosim cu toții, de prea multă birocrație, de prea multe sarcini primite fără a avea o finalitate constructivă, de lipsa de viziune a multor organizatori din sistemul de sănătate ai ultimilor 20 de ani, mă obosește lipsa comunicării eficiente, lipsa de respect în relațiile dintre oameni.

Ce o face fericită pe omul Valeria Herdea?

Familia mea: 3 copii, 6 nepoți, soțul meu drag, muzica, dansul, o carte bună, excursiile prin munți alături de cei dragi ai mei, proiectele de suflet, bucuria simplă de a trăi.

OneYearHealthChallenge este o campanie de informare medicală corectă de la experți către pacienți. Aceasta abordează teme de interes pentru diverse afecțiuni și probleme de sănătate cu care se confruntă fiecare om măcar o dată în viață, personal sau în anturajul său, pe baza experienţei specialiștilor, a practicilor medicale şi a studiilor realizate până în prezent. Proiectul se va desfășura pe parcursul întregului an 2020 și este realizat în colaborare cu Boiron România.

Preluare Doer.ro

IMG_20200819_104606-1200x900.jpg

Fie că este vorba de un os rupt după căderea de pe bicicletă, de un genunchi dureros sau un umăr dureros din cauza unei activități sportive prea intense sau de o anomalie de creștere care îl îngrijoreazăpe părinte, copiii sunt predispuși la multe tipuri de probleme ortopedice. Având în vedere diferențele dintre corpurile copiilor și adulților, zona de medicină specializată cunoscută sub numele de ortopedie pediatrică se concentrează pe îngrijirea problemelor osoase și ale articulațiilor din corpurile în curs de dezvoltare.

Recent am ajuns la un medic pediatru ortoped cu fiul meu cel tânăr, Eric, și cu această ocazie l-am cunoscut pe dr. Alexandru Herdea. Un medic tânăr care m-a impresionat din prima cu atitudinea extrem de profi și în conformitate cu ceea ce aștept de la interacțiunea cu un medic. Cu răbdare, interes real pentru pacient și pasiune evidentă pentru meseria pe care a ales să o practice. Ulterior, am făcut legătura cu faptul că face parte dintr-o întreagă familie de medici. Așadar am avut șansa să întâlnesc o familie în care aproape toți membrii au ales să își dedice viețile îngrijirii oamenilor.

Apoi am aflat despre dl. doctor că în urmă cu doi ani a implementat în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, un sistem informatic unic în România care gestionează primirea pacienților și eficientizează timpul acordat de medici acestora.

În contextul în care copiii au petrecut enorm de mult timp în izolare de două luni, cu foarte puțină expunere la soare, lipsa de mișcare am vrut să stau de vorbă cu un medic specialist despre consecințele pe care această situație le-ar putea avea asupra sănătății lor.

Domnule doctor, în această perioadă tendința generală la toți copiii este să stea în casă, nemișcați pe un scaun sau pe o canapea, jucând diverse jocuri sau uitându-se pe telefon. Cât de tare îi afectează din punct de vedere fizic să fie atât de statici?

Copilul este o ființă activă și extrem de inventivă și adaptabilă oricărei situații. Chiar dacă lumea jocului de afară a fost suspendată temporar, ei vor găsi modalități de a-și petrece timpul de acasă, dat fiind și numărul constant de traumatisme de tip “indoor” care s-au prezentat la camera de gardă în această perioadă.

Ce înseamnă suficientă mișcare în cazul unui copil? Dar pentru un adolescent?

Mișcarea și sportul reprezintă meseria copilului dacă am putea spune așa. Acesta se joacă de la trezire până la culcare. Prin joc intră în contact cu lumea din jurul lui – valabil pentru cei mici, iar pentru cei mai mari – jocul ajunge la rang de sport, pasiune, artă. Deși nu putem afirma concret numărul de ore necesare pentru fiecare grupă de vârstă în parte, studiile ne-au arătat că fiecare copil are limitele lui. O data depășite aceste limite individuale, apare durerea ce se manifestă sub forma apofizitelor, interpretate însă greșit ca “dureri de creștere”.

Dacă în mod normal copilul practică de două sau trei ori pe săptămână un tip de sport, este suficient? Adică din acel moment poate sta liniștit la calculator?

Măcar de 2-3 ori pe săptămână! Ideal ar fi în fiecare zi.

Apropos de statul mult în fața calculatorului, generația asta de copii care are acest obicei prezintă și afecțiuni specifice care necesită atenție? Când ar trebui mers la un control la medicul ortoped și ce trebuie urmărit?

Nu statul mult la calculator dăunează atât de tare, ci poziția pe care copilul o are la birou. O atitudine vicioasă poate duce la deformare permanentă a coloanei vertebrale. Spre exemplu o atitudine cifotica (condiție reversibila) se poate transforma în timp în hipercifoză (condiție ireversibila). Urmăriți semnele de alertă (poziția vicioasă a copilului, durerea) și cereți un consult la medicul ortoped pediatru la apariția acestora.

În strânsă legătură cu dezvoltarea și buna funcționare a sistemului osos este și vitamina D pe care știm că o activăm prin expunere la soare. Ce soluție există atunci când copiii nu ies în fiecare zi afară din casă?

Conform ghidurilor OMS, copilul trebuie suplimentat cu vitamina D și calciu pe toată perioada de creștere. În situația particulară a țării noastre, doza necesară de vitamina D preluată din suplimente este mai mare. E important să știm că 25-OH-vit D se poate doza din sânge și în funcție de nivelul din organism putem adapta suplimentele pentru fiecare copil.

Calciu, magneziu … le dăm în plus? În ce situații, cum, când și cât se dozează?

Există o doză standard/zi de vitamine pe care orice copil o poate lua în funcție de vârstă. În situații particulare se efectuează dozările din sânge înainte de administrarea suplimentară.

Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale sistemului osos la copii și cum se descoperă?

Bineînțeles pe primul loc se află traumatismele (fracturi, entorse, luxații), simptomul comun fiind durerea și există o relație cauza-efect.

În privința afecțiunilor dobândite, tulburările de statică și postură reprezintă un motiv important de prezentare la medicul ortoped pediatru. Scolioza este o afectare tridimensională a coloanei vertebrale care afectează în principal adolescenții. Pentru că este nedureroasă, prezentarea la consult este adesea tardivă. Pe de altă parte, în hipercifoză deformarea spatelui este însoțită și de durere.

Nu trebuie sa uităm de atitudinile vicioase (atitudinea scoliotică/cifotica) care sunt poziții reversibile prin kinetoterapie.

Un alt motiv de prezentare este mersul copilului mic: apar discuțiile despre vârsta la care trebuie să meargă sau cum evoluează mersul normal. Părinții își doresc să aibă copii care sa stea în picioare cât mai repede, să meargă cât mai curând, ceea ce nu este și recomandarea medicului. Aici amintim premergătoarele care sunt contraindicate din cauza faptului că pot duce la apariția/ evoluția displaziei de dezvoltare a șoldului. Copilul va sta în picioare atunci când dezvoltarea neuropsihomotorie îi va permite acest lucru și va merge atunci când sistemul musculo-sheletal este suficient de dezvoltat încât să permită susținerea greutății. 

Știu că modul în care copilul este tratat în astfel de afecțiuni este diferit față de un adult. Există anumite sporturi pe care copiii ar trebui să le evite?

Orice sport este bun atât timp cât este făcut cu măsură și sub îndrumarea unui antrenor. Mă refer aici la sporturile de performanță. 

Mulți părinți se tem să își încurajeze copiii către anumite tipuri de mișcare din teamă că acesta s-ar putea accidenta. Știm chiar multe cazuri în care copiii sunt scutiți de la orele de sport din acest motiv. Cum vedeți dvs această situație? Ce ați dori să transmiteți acestor părinți temători?

Normalul pentru un copil este să facă sport, orice sport îi place, sportul de la școala fiind doar baza. Cu cât copilul este mai activ, cu atât sistemul osos va deveni mai puternic (mecanism de feedback). Acest lucru funcționează și în sens invers: lipsa sportului predispune clar la o structură osoasă/musculară slabă și obezitate. Există o concepție populară eronată conform căreia copil gras = copil sănătos. Toate acele kilograme în plus stau pe o structură osoasă de copil – imatură, incomplet dezvoltată.

Să presupunem însă că apar accidentări care se soldează cu rupturi de os sau fractură. Pe lângă durere și necesitatea de a sta cu partea respectivă a corpului în ghips, cât de tare afectează o astfel de accidentare dezvoltarea copilului? Rămân sechele? Pot fi prevenite?

În comparație cu adultul, în populația pediatrică sechelele post-fractură sunt mult mai rare. Vârsta, localizarea și tipul fracturii indică modul de tratament. Potențialul mare de remodelare osoasă în urma unei fracturi la copii ne permite să utilizăm foarte frecvent doar tratament ortopedic. 

Știu că atunci când ne referim la traumatologia sportivă arnica montana este un remediu homeopatic foarte uzitat. Ce rezultate ați avut dvs. cu acest tip de tratament?

În general recomandăm diclofenacul ca antiinflamator, dar este contraindicat copiilor sub 8 ani. La vârste mici folosim gelul cu arnica, fiind un antiinflamator natural, fără efecte adverse.

Aș dori să ne referim și la afecțiuni ale aparatului locomotor. Acestea apar de cele mai multe ori la naștere. Ce ar trebui să știe un părinte despre acestea? Ce ar trebui să urmărească?

În ultimii ani, consultul la ortopedul pediatru a devenit obligatoriu la ieșirea din maternitate pentru diagnostic și tratament precoce. Astfel, în urma consultului pot fi depistate cele mai frecvente afecțiuni ale nou-născutului: displazia de dezvoltare a șoldului (boală cunoscută anterior ca “luxația de sold”), piciorul strâmb congenital (piciorul varus equin), piciorul talus-valgus ș.a.m.d.

Cât de des ar trebui să meargă un copil la un control de rutină? Care sunt regulile de aur în îngrijirea oaselor și a sistemului locomotor pe care orice părinte ar trebui să le urmărească pentru sănătatea copilului său?

Consultul de la ieșirea din maternitate este indispensabil, apoi controalele periodice se fac la recomandarea medicului de familie. 

Am remarcat diferite stadii de dezvoltare la copii. Sunt copii din părinți mici de statură care au o explozie de creștere și apoi stagnează și sunt copii cu părinți foarte înalți care rămân în urmă cu creșterea. Acesta din urmă este de exemplu cazul nostru, pentru care de altfel am și venit la dvs. Cât de mult trebuie să se îngrijoreze părinții de modul de dezvoltare al copilului? La ce fel de semnale trebuie să fie atenți?

Copilul trebuie să urmeze un model numit curbă de creștere, care reprezintă un grafic al normalului.

În perioada prepubertară exista un salt de creștere care duce treptat apoi la finalizarea creșterii. Deși înălțimea finală este un motiv de îngrijorare pentru părinți, nu sunt foarte multe lucruri care pot fi făcute pentru a influența simțitor rezultatul final. Stilul de viață sănătos este un factor esențial pentru creșterea optimă. Bineînțeles consultul endocrinologic poate să confirme sau să infirme o eventuală tulburare de creștere prin dozări hormonale.

Din punctul de vedere al unui ortoped pediatru putem verifica în urma unei radiografii dacă mai există cartilaje de creștere deschise, putem calcula vârsta osoasă (care nu este întotdeauna aceeași cu vârsta cronologică) și astfel putem estima cât mai are de crescut un copil. În cazul situațiilor cu statură foarte mică (nanism hipofizar, piticism) se pot efectua alungiri de membre cu ajutorul fixatoarelor externe.

Dacă ne îngrijorăm că nu va mai crește copilul, ce trebuie să facem?

Părinții trebuie să privească obiectiv problema înălțimii copilului. Factorul genetic joaca un rol important. Cred cu tărie că dezvoltarea neuropsihomotorie în parametrii normali este mai importantă decât depășirea părinților în înălțime.

Există tratamente pentru creștere? Baschetul ajută?

Tratamentele se aplică unui copil cu diagnostic de tulburare de creștere (în afara curbelor normale de creștere). Sporturile de tip volei, baschet, handbal pot spori creșterea în înălțime, însă nu există o relație direct proporțională între sportul jucat, numărul de ore și centimetri câștigați.

Îmi doresc să discutăm un pic și despre dvs și cariera dvs. Știu că sunteți dintr-o familie de medici. Cât de mult v-a influențat acest lucru în alegerea unei cariere în acest domeniu?

Cariera medicală pe care am ales-o a venit din dorința de a face bine. Pentru mine, cea mai mare satisfacție reiese din tratarea copiilor deoarece ai ocazia să-i vezi cum cresc sănătoși mai departe după ce i-ai făcut bine. Indiferent de cariera pe care mi-aș fi ales-o, știam că mă pot baza pe familia mea. Faptul că am mers pe acest drum a fost o bucurie pentru ei. Împreună cu familia mea am dezvoltat site-ul Herdea.ro, un portal ce oferă informații specializate în sănătatea copilului.

De ce nu ați ales un drum către programare și web design? Este o activitate de care sunteți pasionat și datorită căreia ați reușit să implementați un program unic în România. Funcționează în continuare? Cum le-a îmbunătățit acesta viața pacienților și a medicilor?

Ar fi greșit să spun că am abandonat cariera în web design și programare. Viitorul medicinei constă în îmbinarea beneficiilor date de un sistem informatic, inteligența artificială și a tratamentelor inovative. Crearea acelui sistem informatic din Spitalul Grigore Alexandrescu nu a însemnat doar trecerea de la birocrația clasică (cu registre și formulare) la digitalizare, ci a reprezentat calea către o medicina modernă și personalizată. Astfel, pentru început, pacienții au un timp de așteptare mai scurt și beneficiază de un istoric medical complet digitalizat disponibil pe baza CNP-ului. Pentru echipa medicală a însemnat acordarea unui timp mai scurt părții scriptice, deci o perioadă de consult mai mare pentru pacient. Programul are parte de actualizari constante pentru a îmbunătăți relația medic-pacient pe toate planurile.

Vă mai gândiți să dezvoltați ceva similar? Mai aveți idei de acest tip?

De la digitalizarea sistemului medical, până la telemedicină și inteligența artificială, idei sunt destule și sper că am reușit la rândul meu să ofer inspirație altora, mai tineri, care vor și pot să schimbe ceva în bine.

Pentru că trecem printr-o perioada solicitantă și avem nevoie cu toții de stare de bine și, poate, umor și pentru că mă gândesc că este adevărat că „cei mici spun lucruri trăznite”, mă gândesc să vă provoc să ne povestiți o întâmplare recentă și amuzantă care v-a ramas în minte și care v-a schimbat ziua în bine la spital. 🙂

Pot relata o întâmplare amuzantă chiar din propria experiență … de copil. În copilărie am avut câteva vizite posttraumatice la camera de gardă ortopedie pediatrică, iar la ultima vizită am fost la dl. Dr. Albert Stanciu, care, dorind să mă distragă de la durere, m-a întrebat ce vreau sa devin când o să fiu mare. I-am spus ca “Vreau sa fiu medic“, iar dumnealui mi-a replicat bucuros :” Te aștept să fim colegi!” Surpriza a fost că peste ani am ajuns să lucrăm împreună la același spital unde i-am fost pacient.

OneYearHealthChallenge este o campanie de informare medicală corectă de la experți către pacienți. Aceasta abordează teme de interes pentru diverse afecțiuni și probleme de sănătate cu care se confruntă fiecare om măcar o dată în viață, personal sau în anturajul său, pe baza experienţei specialiștilor, a practicilor medicale şi a studiilor realizate până în prezent. Proiectul se va desfășura pe parcursul întregului an 2020 și este realizat în colaborare cu Boiron România.

Preluare Doer.ro

dr-alexandru-herdea.png

Asist. Univ. Dr. Alexandru Herdea este Medic Ortoped Pediatru în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucureşti, unul dintre primele spitale publice care au eficientizat gestiunea pacienților și timpul de așteptare, integrând tehnologia în relația cu pacienții. Pe 23 iulie a participat în calitate de Speaker în cadrul evenimentului Xgroup Meeting – Spitalul Digital, parte a campaniei de comunicare a celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor ROHO.

Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Dr. Alexandru Herdea, din cadrul evenimentului:

„În urmă cu doi ani am reușit să implementez primul sistem informatic de gestionare al pacienților. Am redus timpul de așteptare, am degrevat colegii medici de grija birocrației, respectiv de nevoia de a repeta aceleași date ale pacientului în mai multe locuri. Toate astea datorită faptului că am lucrat în sistem, am văzut problemele și am avut cunoștințele necesare pentru a dezvolta un astfel de soft.

Sigur, cunoștințe modeste, dar care au schimbat totuși radical modul de lucru medic-pacient-aparținător care până în acel moment, de 130 de ani încoace, se desfășura în modul clasic. Toate acestea s-au realizat și datorită unui director de spital care a fost dispus să acccepte provocarea digitalizării.

Un an mai târziu, am creat aplicația care gestionează paturile din spital în timp real, cu ajutorul unor tablete. Cine-ar fi crezut că peste încă un an, în contextul pandemiei Covid, această aplicație va deveni vitală în contextul numărului limitat de paturi? Imediat după începerea pandemiei am creat programul Coronavirus Triaj, o metodă de triaj pentru pacienți și pentru personalul medical prin intermediul unui touchscreen și a unei camere cu termosenzori, astfel încât am fost pregătiți încă din momentul zero.

De câte cazuri de infecții ați auzit în Spitalul „Grigore Alexandrescu” care să infecteze o secție întreagă, sau chiar mai mult? Zero. Nevoia crează cererea, dar nu trebuia să vină o pandemie pentru a aduce în prim plan acest lucru. Să nu uităm că în mijlocul serviciilor noastre se află pacientul. Pentru el facem tot ce ne stă în putință pentru a-l aduce la starea inițială de sănătate.

În urmă cu un an, când am propus telemedicina pentru partea mea, de ortopedie pediatrică, mi s-a spus că România nu este încă pregătită pentru așa ceva și nu va funcționa niciodată. Mă bucur că între timp, s-a demonstrat contrariul.

Trebuie menționat însă și vidul legislativ din domeniul telemedicinei. Se poate să vrem să facem bine și să ne trezim că suntem ilegali. E bine să punem de acum bazele unei legislații care să-ți permită să te dezvolți astfel încât pacientul să aibă de suferit cât mai puțin, iar medicul să reușească să lucreze cât mai ușor.”

Spitalul Digital este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Philips Healthcare România.

 

Preluare Spatiulmedical.ro

C.M.I. Dr. Herdea Valeria

Tel. cabinet: (021)-324.36.88
Bucuresti, Sector 3 (vezi harta)
Str. Pictor Ghe. Tattarescu nr. 10

Dr. Valeria Herdea - logo

Herdea.ro | Alex Herdea © 2020

Termeni si conditii 

Herdea.ro – Portal medical

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in posts
Search in pages