Cum v-ați ales profesia și care a fost parcursul dumneavoastră în carieră până acum?

În primul rând, îmi place să lucrez cu oamenii. Am descoperit că una dintre bucuriile mele vine din interacțiunea cu ei. Și uneori, îmi pare rău că nu reușesc să socializez mai mult cu ei. Simt nevoia să-i întreb mai multe. Mi se pare o profesie frumoasă, în care ai șansa să faci ceva bun pentru oameni și să interacționezi cu ei. Și, de cele mai multe ori, și ei vor și au nevoie de această interacțiune, să fie ascultați, mai ales într-un cabinet de medicină de familie, unde relația este mult mai apropiată, pentru că deja îi cunoști, după ce ai întâlniri aproape lună de lună. Și așa se creează anumite relații și poți să afli multe lucruri foarte folositoare în plan medical. Discutând cu fiecare om.

 

Când ați terminat școala?

În 2003, la Alexandria. Iar din anul 2006 sunt aici, la cabinetul doamnei doctor Herdea. Un lucru care-mi place foarte mult aici este că majoritatea pacienților doamnei doctor sunt copii și atmosfera e specială. Copiii îți transmit starea lor pozitivă, optimismul lor. Ei sunt cei care te încarcă cu energie, în general spre deosebire de adulți, care se așteaptă, de obicei, să fii tu acela care-i remontează și încarcă cu energie. Chiar dacă ai o zi mai proastă, când vezi două fețe de bebeluși, te simți imediat mai bine.

 

Care e cel mai frumos lucru pe care l-ați făcut până acum?

Am participat, alături de doamna doctor, la lucrările Asociației de Hipertensiune. Acest lucru a fost ca un pas inainte pentru mine, o deschidere, o poartă pentru a evita plafonarea profesională. Iar când aflăm lucruri noi, este un avantaj atât pentru pacienți, cât și pentru noi. Chiar și cursurile OAMGMAMR sunt foarte binevenite. Orice lucru nou îți deschide pofta să afli și mai multe. Și participând la lucrările Asociației de Hipertensiune mi s-a “deschis pofta” să aflu lucruri noi. Apoi, discutând cu pacienții, le împărtășesc și lor mai multe din cunoștințele mele. Din punctul acesta de vedere, participarea la lucrarile acestei Asociații, unde sunt și membru, de altfel, mă ajută foarte mult. A fost ca o deschidere, un nou drum. Te ajută pe tine, ca om și ca profesionist, ești mai clar în discuțiile cu oamenii. Am fost chiar vorbitor pe o tema legată de hipertensiune. La început am avut emoții. Dar, după ce am făcut prezentarea, mi-am dat seama că e o bucurie să am astfel de intervenții, pentru mine și pentru ceilalțiimplicați în medicina de familie, care vor să afle lucruri noi.

 

Ce planuri de viitor aveți?

Aș vrea să mă implic și mai mult în promovarea stării de sănătate a oamenilor, în special în ceea ce privește pacientul hipertensiv. E o problemă care afectează atât vârstnicii, dar și tinerii, din ce în ce mai mult, fiindcă viața este din ce în ce mai stresantă. Și m-ar interesa să aflu mai multe și despre psihologie, să știu cum să interacționez mai bine cu pacienții. În relația cu pacientul ai multă nevoie de cunoștințe de psihologie, să știi cum să-i spui lucrurile, de exemplu, sau cum să știi să construiești o relație pozitivă și echilibrată.

 

Cum vedeți colaborarea dintre asistentul medical și medicul de familie? Cât e de importantă? Cum arată o relație care dă rezultate?

Ca orice relație dintre asistent și medic, trebuie să știi că poți să ai încredere în celălalt. Eu cred că rezultatele sunt mai bune când fac lucruri împreună, cum ar fi participarea la o conferință. Sau când îl susții și stimulezi pe asistent să se îmbunătățească profesional și ca om și când îi arăți că-ți pasă. Iar asistentul va da atunci tot ce e mai bun. Dacă-l ajuți să fie la curent cu noutățile.

 

Dintre cazurile pe care le-ați avut, este vreunul care v-a rămas în mod special în memoria afectivă, care v-a emoționat?

În general, aici sunt mulți copii și nu sunt atât de multe probleme grave de sănătate. Pe mine m-au emoționat însă cazurile cu bebeluși cu insuficiență respiratorie cărora a trebuit să le acordăm primul ajutor, să le punem aparatul de oxigen, să-i aspiram și să-i monitorizăm până a venit ambulanța. Chiar dacă lucrurile par mai simple, și aici trebuie să fii tot timpul în gardă, să fii tot timpul atent ca să-ți și dai seama dacă copiii au vreo problemă. Trebuie să fii stăpân pe tine și să-i liniștești pe adulții care sunt cu copiii. Și asta e foarte important în medicina de familie.

 

Dacă ați fi acum la momentul deciziei, ați alege altă profesie?

Nu, dar poate aș mai combina-o cu altceva. Mă simt norocoasă că fac profesia asta. Poate că uneori am mici frustrări (care cred că apar în toate profesiile, de altfel), însă sunt convinsă că mă pot perfecționa continuu, îmi pot îmbunătăți activitatea și statutul. Trebuie să fii motivat permanent să înveți. Și-mi place să interacționez cu copiii. Mă încarcă cu energie.
Și în acest caz care ar fi fost cealaltă profesie cu care ați fi combinat asistența medicală de pediatrie? Psihologia?

Da, asta îmi place, fiindcă se bazează pe interacțiunea cu oamenii. Am mai făcut o facultate – finanțe bănci – așa că aș putea să mai fac una.

Profesia asta m-a făcut să-mi dau seama că nu trebuie să fii neapărat un om bun, important e să-ți faci treaba bine de tot.

 

Cum vi s-au părut lucrările Conferinței OAMGMAR de anul acesta?

Au fost foarte interesante și plăcute. Cred că orice asistent care participă la asemenea evenimente poate fi mândru de profesia lui. Mi s-a părut o Conferință impunătoare și foarte utilă. Prezentările la care am asistat mi s-au părut foarte utile, mai ales fiindcă adresau și aspecte foarte relevante pentru noi, ca de exemplu prezentarea dnei Dr. Valeria Herdea despre sindromul burn-out.

Am plecat de la Conferință cu o stare de optimism și speranță. Am aflat multe informații utile, care îmi dau încredere că putem trata mai bine pacienții.

 

A consemnat Mirela Mustață, PhD., Redactor E-asistent

Preluare eAsistent, 15 iunie 2015