Pe 15.12.2012, a avut loc, in Sala de festivitati a Scolii nr. 71, “Serbarea Bebelusilor“, editia nr. 3, care a reunit copii si parinti alaturi de echipa cabinetului de medicina de familie-profil pediatrie, C.M.I. Dr. Herdea.
S-ar spune ca pana aici, nimic spectaculos!
Conjugarea unor verbe, precum “a avea” si “a darui”, mai mult ca sigur ca nu este spectaculoasa, dar in mod cert semnificatia acestor verbe si impactul asupra vietii, existentei, modului nostru de a gandi, a spune si a face, legat de ele, poate genera momente unice intr-o viata de om, de medic, de parinte si de actor principal al respectivului Moment – copilul!
1. Bilant de An
Nu a fost un an usor pentru cabinetul nostru, dar a fost un an extrem de viu, de intens, pe plan profesional. Am avut onoarea de a participa la evenimente de marca, prezentand lucrari de cercetare proprii, ale echipei cabinetului nostru. As aminti doua dintre acestea:
– Congresul WONCA – Viena – iulie (Wonca – este acronimul pentru: World Organization of National Colleges, Academies and Academic Associations of General Practitioners/Family Physicians) la care am primit o bursa de participare, lucrarea noastra fiind singura din Romania, la aceasta sectiune, care a beneficiat de prezentare orala: “Rezultatele urmaririi parametrilor clinico-biologici pentru un lot de copii născuţi prin fertilizare in vitro versus lot martor. Studiu clinic 2001-2011“
– Congresul de Medicina de Familie – Timisoara – septembrie 2012 – premiul I – “Eficiența imunomodularii în practica pediatrică a medicului de familie. Studiu clinic ȋntre anii 2009-2012“
Au fost si alte evenimente, manifestari stiintifice, de o frumusete aparte, provocatoare si in acelasi timp responsabilizante, intrucat atunci cand participi la astfel de evenimente, esti obligat moral si profesional sa mentii un anume standard iar asta inseamna munca, multa munca, intelegere si rabdare nesfarsita din partea celor care sunt implicati: echipa cu care lucrezi direct (in cazul meu d-na Dr. ComneaLaura (Herdea) si d-na As. Daniela Stoica, d-na Carmen Durnea), pacientii tai, familia ta cea mica, de acasa.
Am “povestit”despre acest capitol, nu pentru a scoate in evidenta, “participarile”, ci pentru a folosi ocazia demultumi tuturor pacientilor mei, care in aceasta perioada, au inteles ca ceea ce se face la noi in cabinet, activitatea zilnica, programul de consultatii, activitatile conexe, inclusiv munca de cercetare, nu ne reprezinta doar pe noi echipa C.M.I. Dr. Herdea, ii reprezinta in primul rand pe dansii si daca luptam sa impunem un anumit nivel al stachetei, uneori destul de sus tintita, nu o facem doar pentru noi, din dorinta de a fi mai buni, mai performanti, ci mai ales pentru ca ii reprezentam pe ei, pe toti cei 3450 demembri ai familiei noastre largite, oriunde am participa!
Cand esti acolo, intr-o sala in care iti prezinti o lucrare, sa stiti dragii mei pacienti, ca nu sunt doar eu si un juriu, doar Eu si Un Public medical sau nemedical, care judeca lucrarea. Sunt Eu cu Voi toti langa mine! Noi toti, facem o echipa, o echipa puternica, unita, care are marele avantaj ca fiecarui membru ii pasa de ceea ce se intampla cu coechipierii sai. Noi oferim un parteneriat, care a crescut odata cu timpul si daca reusim sa intelegem valoarea acestei notiuni si sa o punem permanent in practica, ea va face ca munca noastra sa aibe intr-adevar valoare.
O asemenea familie, obliga (!) asa ca ai nevoie ca ei sa iti fie alaturi, sa inteleaga ce faci, de ce faci si sa fie dispusi sa lupte impreuna cu tine, sa fie “motorul” si motivatia care te face sa accepti si sa infrunti fiecare provocare!
Baza pe care iti construiesti o familie este reprezentata de valori simple, dar esentiale pentru o relatie de lunga durata: comunicare, respect, incredere, intelegere, rabdare, compasiune, empatie, altruism, prietenie si mai presus de toate – dragoste!
Acestea sunt valorile si regulile noastre de echipa si fara respectarea lor nu putem evolua!
2. A avea sau a darui. . .
Permiteti-mi sa va prezint foarte succint “povestea nasterii“ si “implinirii“, Serbarii noastre din acest an, precum si actorii care au facut posibil, ca aceasta minunata poveste, sa devina dintr-un vis, o lectie speciala de eleganta, altruism si bucurie a sufletului !
Cu strangere de inima, anul acesta hotarasem ca nu vom mai face Serbare, nici concursul “Cel mai frumos bebelus, cea mai frumoasa poveste” – din cel mai simplu motiv din lume – nu aveam fonduri disponibile!
Nimeni din echipa nu a fost incantat de ideea de a renunta la ceea ce constituia deja “o traditie”, dar asta era realitatea si nu se prea aratau solutii viabile la orizontul lunii decembrie!
Totul, pana cand au inceput parintii copilasilor sa puna problema Serbarii…”noastre”! Cum, adica: “familia noastra largita sa nu aiba Serbare Anul acesta?! Si cu copiii cum ramane?! Dar cu Mos Craciun?! Ce ar trebui sa facem ca sa avem serbare? Cum putem sa ne implicam si noi?“
La 1 decembrie, practic, nu aveam nici o rezerva, de unde cu un an sau doi inainte la 1 decembrie, deja se tipareau calendarele.
Au inceput negocieri – intre mine si pacienti, intre mine si familia mea mica – cea de acasa (numai mica nu este, ce e drept, pentru ca intre timp, am devenit bunica unui puiut grozav de 5 luni, Sebastian-Gabriel, am mai primit in dar un baiat minunat, pe Mihai, intrucat d-ra Dr. Laura Herdea, a devenit d-na Dr. Comnea Laura, in luna noiembrie anul acesta!), negocieri in mine cu mine (“daca nu am sa reusesc sa mobilizez resurse? daca nu am sa gasesc sala? am timp? cei de acasa vor face fata din nou, la stress-ul indus de organizarea unui astfel de eveniment? cum ma descurc cu pacientii? de unde sponsori?”).
“Negocierile” au culminat cu aparitia prietenilor nostri – medici colaboratori de la diferite firme, carora nu le-a venit sa creada, atunci cand am declinat Serbarea: “haideti d-na dr, ca nu va credem, nu-I lasati dvs pe micuti fara serbare!”. Nu arata prea vesela situatia, peste tot sunt probleme.
Pe 3 si pe 4 decembrie, cred ca toata lumea s-a inteles cu toata lumea, astfel incat, la cabinet a fost “asalt/lobby/atac” pe tema “serbare”, asa ca, in cele din urma, am anuntat frumos: “daca sunteti, 30 care doriti cu adevarat Serbarea si ma ajutati, cu toate riscurile, facem Serbare!”.
Miercuri seara, a fost sedinta cu un Comitet de Parinti, nascut ad-hoc si incredibil, cu o echipa de oameni minunati, generosi, buni si calzi, precum painea aburinda proaspat scoasa din cuptor…
Si asa a inceput, o cursa contra cronometru, pentru ca daca nu ai bani, nu ai sala, nu ai cadouri si nici timp prea mult la dispozitie, ci doar multi, multi copilasi care-l asteapta pe Mos Craciun, atunci, chiar ai o problema si aceea se numeste: cerere de intrare rapida in audienta la Dumnezeu!
Poti primi “delete!”, daca nu motivezi corect problema!
Lucrurile minunate se nasc din seninatate, din pasiune si munca, din caldura sufleteasca si din dorinta de a darui!
“Seninatatea” – este un termen complex – inseamna pace interioara, o anumita vibratie a sufletului, capabila de uitare de sine in folosul celorlalti, inseamna mai presus de toate, dorinta sincera ca celor din jurul tau sa le fie bine, capacitatea de a te bucura de bucuria pe care o poti darui tu si alti oameni impreuna, celor care nu au fost asa de mult favorizati de soarta! Si mai cred sincer, ca lui Dumnezeu ii plac atat curajul cat si spontaneitatea!
In 10 zile, acesti oameni minunati, s-au mobilizat absolut incredibil si au generat un adevarat eveniment: “Serbarea bebelusilor 2012“.
A fost un furnicar la cabinet-telefoane, mail-uri, liste de prioritati pierdute si regasite, necesar, colete, cine rezolva sala, pacienti programati si urgente, iarna si cumparaturi, comenzi pe Internet si vouchere pentru tot ce putea insemna completare la: “intinderea unei plapumioare, pentru un patut mare, mult mai mare decat am sperat noi toti, ca va fi!”.
Programarea lui Mos Craciun – precum doar in basme ar fi fost posibil, sa fie un Mos cald si vesel, cine filmeaza, cu ce ajungem la Serbare, avem cadouri destule, dar Mosi de ciocolata sunt pentru toti… cum ne organizam – cine vine sa Binecuvanteze copilasii, ce facem cu muzica, cine va canta…si in cele din urma…, minunea Serbarii a devenit realitate!
Serbarea a fost extrem de reusita – si spun curat, ca dupa mine, a fost cea mai reusita editie dintre toate de pana acum! Si am sa spun si de ce: pentru ca toti cei care s-au implicat au fost si cei care si-au dorit sincer sa fie acolo, cu noi toti! Nu carcotasi, numai Suflet si incurajare, asta a fost echipa mea!
Toata echipa de organizare a fost animata de acelasi gand – cum sa le fie copiilor bine, cum sa fie Povestea Magica transpusa intr-o Poveste traita, reala cu Mos Craciun, cozonac si colinde!
Pentru echipa mea, a insemnat enorm Serbarea in sine, faptul ca s-a perpetuat traditia, faptul ca s-au implicat acesti oameni minunati, dar, cea mai frumoasa lectie a acestei Serbari a constituit-o momentul in care toti cei din Sala au ales!
Din toata zbaterea pregatirii Serbarii noastre, am fi avut posibilitatea de a face totusi calendarul cel mult ravnit de toti! Calendarul cabinetului – mandria noastra – despre verbul “a avea” – am fi vorbit un An intreg – ce calendar superb, ce copii frumosi, ce conceptie eleganta, ce original… si nu ni s-ar fi putut reprosa nimic-oricum, avem in ingrijire cei mai frumosi copii…
La Acel Moment al Serbarii – am fi putut “avea“ calendar cu o simpla ridicare de maini… Sau, puteam hotari impreuna, in spiritul lectiei despre verbul “a darui“ – din prinosul nostru, sa daruim, unor copilasi care nu aveau nici Serbare, nici Mos, nici parinti iubitori, nici ACASA…
Si acei oameni absolut minunati, nu numai ca au decis cu totii sa-si asculte sufletul, dar s-au ridicat toti in picioare si au devenit parca intr-o miime de secunda o singura fiinta – clara si luminoasa, empatica si plina de compasiune, fragila si puternica in acelasi timp!
Si In aceea sala, atunci, in acel moment a plutit peste noi, pret de multe clipe, vibratia emotiei lor, emanatia absoluta, angelica a sufletelor lor de adulti deveniti copii curati, alaturi de micutii lor purtati in brate.
Puii lor, invatau poate pentru prima data, lectia verbului “a darui“: asa este firesc sa faci si tu pentru semenii tai carora le este greu!
Au zambit fiecare siesi, si-au zambit unii altora si in mod cert, au zambit Pruncului de Acolo de Sus. Mai mult ca sigur, se nastea in acel Moment, Acolo Sus pentru noi toti, Pruncul Sfant si de data asta nu a mai fost nevoie de iesle si nici de pestera umila, undeva pe Pamant, pentru ca cei din aceea sala – L-au manifestat pe Prunc prin comportamentul lor si asta ii scotea de sub ancestrala vina de a nu-L fi recunoscut, in momentul Nasterii Sale.
Revelatia Nasterii lui Iisus, poate fi una personala-macar o data in decursul existentei umane traiesti acest Miracol, strict in plan personal – “Dumnezeu. nu lasa pe nimeni neinvatat” – asa cum bine si adevarat spunea cineva drag inimii mele, dar in mod cert, Nasterea devine revelatie de grup, atunci cand emisia sentimentelor noastre atinge sublimul – ori, asa a fost acel Moment minunat, pentru toti cei din sala.
Si, indraznesc sa spun, fara a fi considerata impertinenta, ca Momentul a fost atat de profund marcant, pana la durere si lacrimi de frumos, incat in mod cert, Pruncul a zambit bland catre Pamantul nostru cel atat de framantat si s-a bucurat. Astfel de momente, poate ca sunt special daruite oamenilor, pentru a Incepe sa inteleaga necesitatea schimbarii si a manifestarii Darurilor primite la Venirea lor pe Lume, dar pe care le-au uitat, in lupta zilnica pentru supravietuire si in goana nebuna dupa valori materiale.
Prin frumusetea gestului lor, sufletele din Sala Aceea, au aratat ca au inteles Lectia, pentru care au venit cu totii – aceea a Iubirii si a evolutiei in Legea Iubirii.
Multumesc frumos pe aceasta cale tuturor celor care s-au implicat in organizarea si realizarea acestei Serbari: Cecilia si Cosmin Moldoveanu, Fam Stoian, Oana Alexandru, Fam Herinean, Fam Tudor, Fam Vaja, Fam Serban, Fam Oprea, Fam Vasile, Fam Roventa, Fam Florescu, precum si acelora pe care poate nu i-am pomenit dar la care ma gandesc cu drag.
Multumiri speciale:
– preoti: Dumitrache Marius si Andrei Dragan
– pian: Alexandru Herdea
– chitara: Durnea Vlad si colegului sau
Multumim frumos tuturor celor care ne-au sponsorizat, pentru a ajuta la umplerea desagii Mosului:
– Editura Evangelismos – generosii nostrii parteneri de fiecare an si implicit multumiri Sfintilor Parinti din Muntele Athos, de ale caror scrieri s-au bucurat micutii nostrii si ale caror daruri le-au primit.
– Multumesc frumos echipei mele de cabinet: Dr. Comnea (Herdea) Laura, As. Daniela Stoica, Carmen Durnea, pentru ca fara munca lor dedicata, nu ar fi posibila nici o activitate colaterala celei pur medicale!
Multumesc frumos familiei mele.
Sa aveti Lumina in suflete, sa fiti credinciosi si sanatosi, sa fiti iubiti si sa iubiti!
Fie ca lectia verbului “a darui” sa va calauzeasca viata in 2013 si de veti invata sa daruiti, viata sa va fie mai plina de bucurii si de impliniri decat ati visat vreodata!
