Artroza, sau osteoartrita, este o boala degenerativa care se caracterizeaza prin distrugerea si pana la urma pierderea cartilajului de la nivelul articulatiilor. Toate articulatiile pot fi afectate, dar cele mai predispuse sunt cele afectate de greutatea corpului, cum ar fi soldurile, genunchii si coloana vertebrala, dar si articulatiile mainii.

 

Incidenta crescuta a acestei boli, cat si efectele pe care le are asupra pacientului prin limitarea functionala a acestuia, confera bolii o importanta crescuta. Desi nu este o conditie medicala cu un rezultat letal, aceasta este cea mai frecventa boala articulara si o cauza majora de scadere a calitatii vietii si de invaliditate. Boala apare mai ales la persoanele peste 40 de ani, fiind mai frecventa la barbatii pana in 45 de ani si la femeile peste 55 de ani.

 

     Gonartroza este forma de osteoartrita ce afecteaza articulatia genunchiului. Statistic vorbind, aceasta conditie medicala afecteaza aproximativ 25% – 30% din persoanele cu varste intre 45-65 ani, si aproximativ 60% din persoanele cu varste peste 65 de ani.

 

Ca si in celelalte forme de artroza, modificarile degenerative incep la nivelul cartilajului articular. Cartilajul articular sau hialin este tesutul prezent la nivelul suprafetelor articulare ale oaselor ce alcatuiesc articulatii sinoviale. Este un tesut neted, tare, alcatuit din condrocite pe o matrice de colagen, proteoglicani si alte proteine. Proprietatile acestui tesut sunt rezistenta crescuta la uzura si rezistenta crescuta la presiune. Degenerarea cartilajului articular cu pierderea acestor proprietati genereaza durere si pierderea functiei normale a articulatiei.

 

Exista doua mari categorii de pacienti: cei cu genunchi normali, sanatosi, supusi unor incarcari excesive de greutate, si cei cu genunchi tarati (bolnavi) supusi unor incarcari normale. Gonartroza manifestata la prima categorie de pacienti se numeste si primara, pe cand gonartroza manifestata la a doua categorie constituie gonartroza secundara. Inca nu se cunoaste cauza exacta a gonartrozei, dar s-au identificat o serie de factori de risc care fac anumite persoane mai predispuse la aceasta boala. Odata cu inaintarea in varsta volumul de apa din compozitia cartilajului articular creste, iar compozitia proteica este alterata. In cele din urma suprafata articulara prezinta semne de degenerare precum descoamare sau formarea de mici crevase (santuri) la nivelul cartilajului. Folosirea repetata a genunchilor afectati duce la inflamatia cartilajului ai a structurilor adiacente. Acest lucru duce la aparitia semnelor radiologice precum ingustarea spatiului articular si prezenta osteofitilor, urmate de simptome clinice. Obezitatea este unul din factorii de risc cu o incidenta in crestere in zilele noastre si al doilea ca importanta dupa varsta. S-a dovedit ca un indice masa corporala crescut predispune la redoarea articulara a genunchiului, crescand stresul mecanic asupra articulatiei. Debutul precoce al gonartrozei printre atletii care ridica greutati se datoreaza in parte si masei corporale crescute. Traumatismele repetate la nivelul genunchilor predispun la aparitia gonartrozei. Leziunile repetate la nivelul ligamentelor si meniscurilor duc la o biomecanica anormala a genunchiului si predispun la o degenerare prematura. Modul de viata este de asemeni un factor ce poate influenta aparitia gonartrozei. De exemplu, persoanele care lucreaza in constructii sunt mai predispuse la gonartroza. Unele persoane se nasc cu modificari congenitale la nivelul articulatiilor ce le fac vulnerabile la stresul mecanic, ducand la degenerare precoce. De asemeni, tulburari sistemice precum guta pot duce la degenerarea articulatiei prin depozitarea de cristale la nivelul cartilajului articular.

Simptomele gonartrozei

     Simptomatologia in gonartroza variaza larg de la pacient la pacient. In general cu cat modificarile sunt mai avansate cu atat simptomele sunt mai severe si mai frecvente. Primul lucru observat de pacient este durerea localizata la nivelul genunchiului. Initial durerea apare dupa perioade de activitate cum ar fi mers mult, ortostatism. In timp ce modificarile la nivelul cartilajului avanseaza, durerea se intensifica si apare mai des, la activitati de rutina. In cazuri mai severe durerea poate aparea dupa o perioada de inactivitate (stat pe scaun) sau chiar si in repaus. In timp ce la unii pacienti simptomele pot fi debilitante, altii pot avea putine simptome in ciuda semnelor degenerative radiologic. Alte simptome pot fi edemul local, genunchiul afectat se simte mai cald iar la mobilizare se pot auzi cracmente osoase.

 

Diagnosticul se pune in urma examenului clinic de catre medicul ortoped, si se confirma in urma investigatiilor radiologice. Simplele radiografii de genunchi evidentiaza modificari la nivelul articulatiei precum ingustarea spatiului articular, modificarea suprafetei articulare si osteofite. Nu exista analize de sange pentru a diagnostica gonartroza, acestea fiind folosite doar pentru a exclude alte cauze de artrita. In cazul acumularii de lichid intraarticular (hidartroza) se poate efectua o punctie intraarticulara pentru evacuarea lichidului si testarea acestuia pentru excluderea unor cauze secundare de artrita (infectii, guta, etc).

Tratamentul gonartrozei

In prezent nu exista un tratament specific pentru stoparea degenerarii cartilajului articular. Tratamentul consta in ameliorarea simptomatologiei prin tratament antiinflamator si reducerea greutatii corporale unde este necesar. De asemeni activitatile care includ stresul fizic crescut trebuiesc reduse. Scopul tratamentului consta in scaderea durerii si imbunatatirea functiei articulare. In stadiile incipiente tratamentul de recuperare poate fi deajuns pentru ameliorarea simptomelor. Terapia fizica consta in exercitii fizice menite sa tonifice musculatura si sa amelioreze mobilitatea genunchiului: exercitii de aerobic, innot, si in general exercitii care nu supun genunchii la incarcare suplimentara. Educarea pacientului este o component importanta a tratamentului gonartrozei – in special modificarea stilului de viata, si anume exercitiile fizice si scaderea in greutate acolo unde este nevoie. Toate aceste exercitii au de asemeni efect si asupra greutatii pacientului – chiar si o mica scadere in greutate atunci cand este nevoie, joaca un rol important in protejarea genunchilor.

 

     Tratamentul medicamentos in gonartroza consta in antiinflamatoare locale, cu aplicare la nivelul genunchilor fara masaj. In cazul in care simptomatologia persista se poate trece la folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) neselective sau selective. Pasul urmator este reprezentat de infiltratiile intraarticulare cu substante vascoelastice pe baza de acid hialuronic. In gonartroza cantitatea de acid hialuronic prezenta in articulatie este scazuta, adesea insuficienta pentru a-si exercita rolul. Acest tratament scade durerile, imbunatateste mobilitatea si proprietatile cartilajului articular.

Alte forme de tratament pentru gonartroza

     Tratamentul artroscopic este o metoda minim invaziva prin care se introduce o camera de luat vederi in interiorul genunchiului si anumite instrumente speciale, prin intermediul a doua incizii de aproximativ 0.5-1cm. Artroscopia este recomandata in special gonartrozei de stadiu II-III si poate avea rol diagnostic, rol preventiv – la persoanele diagnosticate timpuriu si la care nu s-au instalat inca semnele radiologice de gonartoza, sau poate trata leziuni ale genunchiului ce pot duce ulterior la aparitia gonartrozei. Artroscopia poate avea si rol terapeutic prin tehnici speciale: lavaj articular (tratament paleativ), debridarea – extragerea fragmentelor libere de cartilaj din articulatie, tehnica microfracturilor, mozaicoplastia, autogrefa condrocitara.

 

     Tratamentul chirurgical in gonartroza consta in mai multe tehnici operatorii. Osteotomia este indicata pacientilor tineri ce sufera de gonartroza secundara, in urma traumatismelor (fracturi) la nivelul genunchiului. Rolul acestei tehnici este de a alinia capetele osoase si a reda articulatiei forma anatomica. Dezavantajul acestei tehnici este necesitatea interventiilor ulterioare. Artroplastia este tratamentul chirurgical definitiv, prin care se inlocuieste articulatia genunchiului cu o proteza (o articulatie artificiala). Artroplastia de genunchi poate fi unicompartimentala sau totala. Artroplastia totala de genunchi este indicata in stadiile avansate de gonartroza, cand celelalte tratamente nu mai fac fata in ameliorarea simptomatologiei.  Postoperator urmeaza o perioada de imobilizare la pat de 3-5 zile,ulterior pacientul incepe kinetoterapia prin contractii izometrice ale musculaturii coapsei,prin recanstigarea flexiei si exensiei prin mobilizarea, pasiva la inceput, apoi activa a genunchiului. Pacientul incepe mobilizarea cu spijin partial in cadru metalic pana la 45 de zile.

 

Multumim domnului Dr. Andrei Ioan Bogdan pentru articol.