Am avut ocazia sa cunosc recent un grup de oameni dedicati rezolvarii unora dintre problemele mari cu care se confrunta tara noastra, dar despre care noi, romanii, cei atat de mandrii de neamul nostru, de modul in care ne implicam in grija fata de semenii nostrii, nu prea vorbim deschis, din varii motive.

 

     Mai exact le-am cunoscut pe doamna Leslie Hawke – presedinta Asociatiei OvidiuRo si pe dna Maria Gheorghiu, director executiv al acestei asociatii – doua doamne absolut extraordinare, a caror activitate din ultimii 14 ani, in Romania, a fost dedicata, imbunatatirii conditiilor de viata a copiilor apartinand comunitatilor sarace din tara noastra si in mod deosebit, s-au centrat pe acordarea si incurajarea mentinerii sansei educationale a copiilor provenind din comunitatile de romi.

 

Cine este OvidiuRo?

     OvidiuRo – reprezinta un ONG, a carui activitate a fost centrata in toti acesti ani pe proiecte dedicate ajutorarii copiilor provenind din medii sarace: educatie, sanatate, sustinere si motivare.

 

     OvidiuRo, a dezvoltat Proiecte de tip Caravana “Impreuna pentru sanatatea rurala”, alaturi de Societatea Studentilor in Medicina din Romania (ex. Proiectul Rosia-Sibiu), bazate pe actiuni de voluntariat, cu rezultate excelente in activitati de preventie si depistare precoce a unei game largi de afectiuni, in zone izolate, deficitare in acoperire cu medici din tara noastra..

 

     As fi spus, la prima vedere, ca pentru dna. profesor Maria Gheorghiu, este un lucru frumos, merituos, pentru ca fireste, fiind romanca, este din start deschisa in a-si exprima sentimentele fata de copii aflati in dificultate, dar lectia de viata pe care ne-o da impreuna cu dna. Leslie Hawke, de origine americana, ramane  de departe o lectie de umanitate de o calitate cu mult iesita din tiparele cu care ne-am obisnuit in societatea, in care traim .

 

     Doamna Leslie Hawke, este in Romania de 14 ani. Are un sot la Boston, despre care vorbeste cu mult drag, un fiu celebru, actorul Ethan Hawke, la New York , 4 nepoti, o viata implinita!

 

     Frumusetea lectiei, pe care acesta doamna extrem de tanara, ne-o da, sta in modestia, bunul simt, delicatetea dar si forta extraordinara, pe care o emana, atunci cand se lupta pentru a schimba ceva, in societatea noastra. Nu este tara dansei, nu discuta despre poporul ei, nu lupta pentru  tara ei, nu face parade de vorbe mari, discuta despre copii, despre copiii nascuti  in Romania si care cresc in Romania de azi!

 

     Cati politicieni de-ai nostrii, pomenesc, macar in treacat, despre problemele copiilor din comunitatile de romi?! Cati dintre ei au mers pe teren, pe jos, intr-o astfel de comunitate? Poate punctual – la vreo campanie electorala, dintr-un jeep elegant, sa fii trecut prin tromba, pentru a bifa o actiune electorala?! Cati cauta solutii viabile?

 

     Cati dintre decidenti, iau in calcul cat ar costa scolarizarea unor reprezentanti de ai romilor, pentru a deschide calea spre o noua modalitate de a vedea  viata, iesind din tiparele traditiei de minoritate fara orizont, astfel incat in cativa ani lucrurile sa nu mai fie ca acum 100 de ani, pentru aceste comunitati?

 

     Sanatatea acestor copii, sta in mare parte, pentru moment, in munca unor medici de familie, raspanditi prin toata tara, a caror servicii prestate, pentru aceste comunitati, nici macar nu sunt platite de cele mai multe ori, intrucat vorbim despre persoane neasigurate in cele mai multe din cazuri, in munca unor epidemiologi, care la cea mai mica averizare de boala, alearga sa identifice, sa rezolve si sa previna aparitia de problemele in focar si munca a catorva oameni inimosi.

 

     Desigur exista reteaua de mediatori sanitari. Din pacate inca nu stim cu adevarat cine ii coordoneaza? Cine ii pregateste? Cine le asigura loc de munca? Cine ii plateste? Cu cine colaboreaza?

 

Stim cum ar trebui sa fie, dar nu stim cum este in realitate!

     In 14 ani, in Romania reteaua de mediatori sanitari s-a dezvoltat greu, in primul rand pentru ca nu exista prea multi doritori din randul comunitatilor defavorizate, in al doilea rand, pentru ca nu exista loc de munca pe termen lung al acestor oameni. Este nevoie stringenta de implicarea comunitatilor locale, Administratiei publice Locale-Primarie. Este nevoie ca aceste probleme de care acum se ocupa mai mult un crestin strain de Romania, sa incepem sa ne ocupam, noi cei din Romania: comunitatea insasi aflata in cauza, pe de o parte si comunitatea de vecinatate, pe de alta parte, pentru ca altfel, doar stand si asteptand sa “vina ajutoare” si nu schimbam nimic, nici in mentalitate si nici in viata copiilor despre care vorbim! Responsabilizarea sociala a fiecaruia dintre noi, atat cei implicati  direct cat si ceea ce noi toti numim Societate Civila, ramane un deziderat major pentru a rezolva o problema cu care din pacate suntem cu totii confruntati, dar pe care ,discret ,mai mult sau mai putin elegant, o tot ascundem sun presul Vremii!

 

     Intalnirea despre care doresc sa  povestesc, a adus alaturi oameni de profesii diferite , din regiuni si tari diferite: Slovacia (reprezentata de catre gazda noastra domnul ambasador Jan Gabor), Bulgaria – dl ambasador Aleksandr Filipov, Ungaria (dl ambasador Botond Zakonyi a fost reprezentat  de catre dna Eva Deak), Marea Britanie – Thomas Burnak, Zoltan Massay-Kosubek-Alianta pentru Sanatate Publica Europeana-Belgia si Romania – Ministerul Sanatatii – prin prezenta domnului prof  dr .Rafila Alexandru-consilier al Ministrului Sanatatii si a doamnei dr Viorica Gheorghiu – Institutul National de Sanatate Publica – alaturi de reprezentanti ai specialistilor din fiecare tara in abordarea problemelor minoritatilor defavorizate si mod deosebit situatia copiilor din comunitatile de romi. Au fost prezenti mediatori sanitari din fiecare tara. Intalnirea a fost moderata cu un profesionalism de mare tinuta, de catre dl Paul Von Hoof, director in cadrul consortiului GSK – Departamentul de Politici Publice Europene.

 

     Probleme abordate: accesul la serviciile de sanatate publica si educatie a copiilor din comunitatile defavorizate de etnie roma, selectarea prioritatilor pentru care se cer urgent adoptare de solutii viabile, constructive si sustenabile pe termen scurt si mai ales lung.

 

     Intreaga Europa de Sud Est, se confrunta cu probleme in linii mari, similare: acces problematic la asistenta medicala, servicii sociale, acoperire cu mediatori sanitari provenind din randurile comunitatii respective, cu diferente de la tara la tara, dupa cum a reiesit din rapoartele prezentate de catre specialistii implicate in program. Exista un numar redus de mediatori sanitari pregatiti sa preia atributiile specific acestei profesii, sustenabilitatea pe termen lung a acestor Programe, este unul din aspectele cu care sunt confruntati cei care activeaza in acest domeniu.

 

     Incepand cu 2012, sub patronaj GSK, se desfasoara o Campanie sustinuta de implementare a unor noi cai de crestere a accesului la educatie si sanatate a copiilor din comunitati sarace. Este printre putinele programe de acest gen, dezvoltate simultan in mai multe tari cu rezultate deosebite.

 

     Educatia este un prim pas, spre integrarea acestor comunitati. Cresterea acestor copii intr-un mediu sanatos-sanitatie corespunzatoare, acces la alimentatie de buna calitate, scoli, cadre didactice,etc.

 

     Cresterea accesului la servicii medicale, servicii de preventie – vaccinare, consiliere pentru factori de risc, consiliere pentru  gravida si lauza, contraceptie, consumul problematic de alcool, violenta in familie si comunitate etc si servicii  curative-tratament , ar reprezenta un prim pas spre solutionarea problemelor cu care aceste Comunitati se confrunta.

 

Solutii practice:

1. Abordarea integrativa a  problemelor acestui tip de comunitati-viitorul acestor copii depinde in egala masura de implicarea mai multor departamente la nivelul fiecarui stat: Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii, Ministerul de Finante, Minoritati si Culte, astfel incat  sa existe continuitate in dezvoltarea unor astfel de programe. Problema nu este doar strict de ordin medical, ci mai ales de ordin social, singura modalitate corecta si completa de abord, ramanand cea guvernamentala.

 

2. Sustenabilitatea unor Programe Centrale , poate fi dusa la bun sfarsit prin implicarea  in mod direct a  Administratiei Publice Locale-Primarie, dezvoltarea de parteneriate publice-private, implicare ONG si nu in ultimul rand a Bisericii.

 

3. Un pas important il constituie identificarea potentialilor reprezentanti locali ai acestor comunitati, care sa aiba acces la formare de tip leadership, acces la proces educational pe nevoile comunitatii, intrucat s-a constatat ca fara dorinta, efortul si implicarea comunitatii insasi prin membrii ei, rezultatele sunt discutabile in timp.

 

4. Nevoia de comunicare eficienta si mai judicioasa intre diferitele paliere implicate in proces-este un alt aspect notabil care a reiesit din prezentarile fiecarei tari.

 

5. Supravegherea starii de sanatate a copiilor, vacinarile, supravegherea adolescentilor, mamelor tinere minore, in mod special efectele dezastruoase ale abandonului scolar timpuriu, in mod deosebit de catre fete (inca prin traditie), identificarea cailor si mijloacelor de colaborare intre reteaua mediatorilor sanitari la nivel zonal, cu reteaua de medicina primara, colaborarea cu Institutiile de invatamant, Administratie locala, sunt cateva dintre caile identificate, in cadrul acesti intalniri, in vederea trasarii unor linii de actiune in perioada urmatoare.

 

Concluzie

De ce un astfel de subiect prezent pe un site medical?

 

     Pentru ca problema copiilor romi este una prezenta si la nivelul cabinetului nostru! Pentru ca vorbim despre copii, despre copii care au dreptul la o viata decenta, la sanatate!

 

     Tot timpul am sustinut cu intreaga mea echipa, accesul egal la sanatate al oricarui om. Asta si facem, dar adeseori este destul de dificil, daca nu exista colaborare si intelegere a responsabilitatilor de ambele parti.

 

     Multi copii din comunitatile sarace, vin greu la vaccinare, nu pentru ca nu vor, ci pentru ca accepta greu ca preventia necesita eforturi din partea tuturor, la timp si de cate ori este nevoie. Multi dintre acesti copii traiesc la limita saraciei, merg ocazional la scoala si trec prin situatii pe care, marea majoritate dintre noi, cu greu ni le-am putea macar imagina.

 

    Ne dorim sa dezvoltam ideea responsabilitatii sociale in randul tuturor membrilor comunitatii noastre, indiferent de apartenenta sociala, de etnie, de religie, culoare politica, nivel educational!

 

Singura solutie viabila, pentru schimbarea in mai bine, pentru Maine, ramane implicarea AZI!

 

    Putem vorbi frumos cat dorim despre educatie, sanatate, cultura, daca nu recunoastem ca avem probleme nerezolvate, ca aceste probleme, ne privesc pe toti, cei de acum, dar mai ales ii vor privi dureros pe cei de maine, daca noi, cei de azi nu incercam  sa facem ceva, pentru a schimba lucrurile in mai bine, la nivel social, pentru toti!